800.000 LEI DESPĂGUBIRI PENTRU PREJUDICIUL MORAL CAUZAT UNEI TINERE PRIN EFECTUAREA UNEI INTERVENȚII CHIRURGICALE SOLDATE CU PIERDEREA CAPACITĂȚII DE REPRODUCERE  

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) a reprezentat în instanța de judecată interesele unei tinere care a invocat faptul că în rezultatul unei intervenții chirurgicale i-au fost înlăturate ovarele și trompele uterine, cauzându-i astfel o vătămare corporală gravă și pierderea capacității de reproducere.

Intervenția chirurgicală de Laparotomie/Anexectomie bilaterală, efectuată în lipsa consimțământului informat al pacientei, s-a dovedit a fi conform Rapoartelor de Expertiză Judiciară o decizie incorectă și neargumentată, extirparea ovarelor și a trompelor uterine putea fi evitată. Inlăturarea chirurgicală a ovarelor a cauzat pacientei instalarea menopauzei precoce și a diagnosticului de sterilitate.

Circumstanțele cazului:

Avocații IDOM au preluat cazul în luna februarie 2017 la sesizarea unei tinere și a mamei acesteia care au solicitat intervenția și acordarea asistenței juridice în probarea unui pretins caz de malpraxis medical și obținerea pe cale judiciară a compensațiilor materiale și morale cauzate prin acțiunile ilicite ale personalului medical din cadrul unei instituții medicale.

Din relatările tinerei, în iarna anului 2014, dimineața, a fost internată într-o instituție medicală acuzând dureri abdominale. În cadrul instituției medicale respective, pentru stabilirea diagnosticului, pacienta a fost supusă mai multor investigații medicale; transferată în secția chirurgie septică unde a fost examinată de câțiva medicii chirurgi care au exclus careva probleme de ordin ginecologic și au stabilit diagnosticul preventiv: Abdomen acut, Ocluzie intestinală. Medicii au decis că starea de sănătate a pacientei impune efectuarea unei intervenții chirurgicale în regim de urgență. Deși rezultatele examenului ultrasonografic indica probleme de natură ginecologică (formațiuni chistice bilateral, pe dreapta aspect endometrial, nu se exclude inflamator), medicii chirurgi nu au solicitat consultația sau implicarea din start în intervenția chirurgicală preconizată a unui medic ginecolog.

Intervenția chirurgicală, deși urgentă, a început abia spre seară, la orele 15.30 prin Laparotomie mediană și a fost efectuată de 3 medicii chirurgi. În timpul intervenției chirurgicale, medicii chirurgi au identificat că sursa de infecție este de profil ginecologic și au invitat în sala de operație un medic ginecolog, care a decis și a efectuat Anexectomia bilaterală (înlăturarea ovarelor și trompelor uterine). Din declarațiile ulterioare ale medicilor chirurgi, s-a stabilit că decizia de înlăturare a trompelor uterine și a ovarelor a aparținut medicului ginecolog, chirurgii la rândul lor (deși nu erau factori de decizie) au susținut această decizie și o consideră una corectă. Medicul ginecolog a susținut că nu a fost implicată în diagnosticarea pacientei la etapa preoperatorie iar decizia de înlăturare a trompelor uterine și a ovarelor a fost luată în timpul intervenției chirurgicale și a fost una colectivă nu personală.

Anterior intervenției chirurgicale, nimeni din personalul medical nu a solicitat acordul pacientei pentru efectuarea intervenției chirurgicale deși acest acord informat este obligatoriu, nu i-au explicat în ce constă intervenția sau care ar putea fi consecințele postoperatorii, deși la acel moment starea ei nu era extrem de gravă, ea era lucidă și conștientă. Ulterior, tânăra a aflat că acordul informat pentru intervenția chirurgicală a fost solicitat și semnat de către mama sa, care a semnat un acord pentru intervenția chirurgicală, dar nu și pentru înlăturarea ovarelor și trompelor uterine ale fiicei sale.

În luna martie 2017 IDOM, în interesele tinerei și a mamei acesteia (victimă indirectă) a depus o acțiune în instanța de judecată împotriva instituției medicale privind compensarea prejudiciului moral și material cauzat.

În acțiune s-a solicitat: Constatarea faptului că intervenția chirurgicală de Laparotomie mediană/Anexectomie bilaterală (înlăturarea ovarelor și trompelor uterine) a fost una nejustificată, incorectă, neargumentată și a avut drept consecință vătămarea corporală gravă a sănătății pacientei; Constatarea faptului că asistența medicală acordată pacientei a fost incompletă prin omisiunea de a stabili preoperator diagnoză corectă, doar parția corectă; prin omisiunea de a informa pacienta despre riscurile, necesitatea, consecințele intervenției; prin omisiunea de a solicita consimțămîntul pacientei pentru intervenția chirurgicală; prin subestimarea rezultatelor ultrasonografiei și omisiunea de a implicarea la etapa preoperatorie a unui medic ginecolog; Încasarea din contul instituției medicale în folosul reclamantei a sumei de 2.000.000 lei  (două milioane lei) cu titlu de compensare a prejudiciului moral; Încasarea din contul instituției medicale în folosul mamei pacientei a sumei de 200.000 lei  (două sute mii lei) cu titlu de compensare a prejudiciul moral cauzat; Încasarea din contul instituției medicale în folosul reclamantei a sumei de 148,834.16  (una sută patruzeci și opt mii opt sute treizeci și patru lei șaisprzece bani) cu titlu de compensare a prejudiciul material cauzat.

În cadrul ședințelor de judecată s-a probat prejudiciul material cauzat precum și prejudiciul moral manifestat prin suferințele fizice și psihice pe care pacienta le-a suportat și continuă să le suporte zilnic. Astfel, tinerei i-au fost cauzate suferințe provocate de incapacitatea de a avea copii deoarece înlăturarea nejustificată a organelor reproductive a cauzat imposibilitatea pe viitor de a concepe și a naște un copil, de a trăi emoțiile unei sarcini, de a fi mamă, de a alăpta, a crește și îngriji un copil. Tânăra la momentul operației nu avea copii și sterilitatea i-a cauzat acesteia o traumă psihologică imensă, această durere fiind amplificată de conștientizarea faptului că situația este iremediabilă. De asemenea, prejudiciul moral a fost justificat și prin suferința provocată de incapacitatea reclamantei de a întemeia o familie; suferința provocată de incapacitatea de a munci și de a se întreține financiar (din cauza depresiei apărută pe fonul stresului); suferințe cauzate de scăderea calității vieții (menopauza implică administrarea pentru tot restul vieții a terapiei de substituție hormonală care generează pe lângă administrarea continuă a preparatelor hormonale și stări de suferință, cauzează creșterea considerabilă în greutate, sporește riscul de apariție a cancerului mamar sau a cancerului de col uterin, sporește riscul apariției osteoporozei și a infecțiilor căilor urinare etc).

Vinovăția personalului medical din cadrul instituției medicale unde a fost operată pacienta, a fost probată și prin 2 Rapoarte de expertiză judiciară prin care s-a constatat că: Înlăturarea ambele ovare și a trompele uterine a fost o decizie incorectă și neargumentată atât prin datele din fișa medicală, cât și conform literaturii de specialitate; Extirparea ovarelor și trompelor uterine putea fi evitată; Diagnosticul preoperator ultrasonografic (unde se suspectă endometrioza ovariană) a fost subestimat; Înlăturarea ovarelor și trompelor nu a avut indicații vitale și a fost selectată ca o metodă incorectă de tratament chirurgical; O astfel de operație poate fi efectuată doar la prezența acordului informat, explicit și în formă scrisă”.

În luna iulie 2018, prin hotărârea instanței de judecată de fond s-a hotărât: „Se admite parțial cererea de chemare în judecată privind încasarea prejudiciului moral și material; Se încasează de la IMSP SCM X în beneficiul reclamantei suma de  800 000 (opt sute mii) lei cu titlu de prejuduciu moral și ca prejudiciu material suma de 14328,92 (patrusprezece mii trei sute douăzeci și opt lei nouăzeci și doi bani)”.

Hotărârea instanței de fond va fi contestată la Curtea de Apel, deoarece deși acțiunea a fost admisă parțial, reclamantele consideră că suma prejudiciului moral și material dispus a fi încasat prin hotărârea judecătorească este prea mică.

În instanța de judecată, interesele reclamantei și mamei acesteia au fost reprezentate de către avocata Doronceanu Olesea din cadrul Programului de Litigare și Advocacy IDOM.

 Hotărâre judecătorească

 

 

 

 

50 de polițiști care activează în cadrul Izolatoarelor de detenție preventivă din regiunile de nord, centru și sud ale RM au beneficiat timp de 2 zile de instruire în domeniul drepturilor omului, prevenire torturii și relelor tratamente

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM), grație suportului financiar oferit prin intermediul Agenției Suedeze pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională (Sida), precum și în baza Acordului de parteneriat semnat în 2016 cu Inspectoratul General al Poliției (IGP), a organizat două cursuri de instruire în perioada 17-18 iulie curent și, respectiv, 19-20 iulie, anul curent. Drept scop, în cadrul acestor evenimente au fost consolidate capacitățile Poliției în vederea depășirii deficienților care generează încălcarea dreptului de a nu fi supus torturii, tratamentului inuman și degradant în izolatoarele de detenție provizorie.

Astfel, 50 de persoane care activează în cadrul Izolatoarelor de detenție preventivă din regiunea de nord, centru și sud au beneficiat de aceste instruiri. Ambele evenimente s-au desfășurat în or. Vadul lui Vodă, Complexul turistic „ODISEU.

             

Vanu Jereghi – Director Executiv, IDOM a venit cu un cuvânt de deschidere, urmat de Vadim Ardeleanu – Manager de proiect al IGP care s-a referit la evoluțiile privind respectarea drepturilor persoanelor aflate în custodia Poliției. În acest sens au fost prezentate obiectivele, mecanismul de implementare, domeniile de intervenție, observațiile, recomandările, precum și riscurile în procesul de implementare a Strategiei de dezvoltare a Poliției pentru anii 2016-2020 și a Planul de Acțiuni privind reducerea relelor tratamente, abuzului și discriminării față de persoanele aflate în custodia Poliției.

              

              

Dumitru Russu – Coordonatorul Programului de Monitorizare și Raportare din cadrul IDOM a încurajat participanții pentru a avea un dialog express, vorbind despre Drepturile Omului și Conceptul de Egalitate. Dumitru a făcut referire la prevederile legislației internaționale și naționale cu privire la discriminare; a vorbit despre jurisprudența CEDO cu referire la Articolul 3 (dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentului inuman sau degradant) în cazurile de detenție a persoanelor cu dizabilități; despre Legea nr. 60 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, explicând detaliat termenul de ,,Acomodare rezonabilă”. Un capitol aparte a fost dedicat ,,Convenţiei privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi”.

               

Spre finalul primei zile de instruire, Svetlana Doltu – Membru al Consiliului pentru Prevenirea Torturii a vorbit despre asigurarea dreptului la sănătate în cadrul IDP, referindu-se, în special, la Decizii CEDO privind sănătatea, relevante și pentru Republica Moldova; la drepturile persoanele reţinute/deținute care sunt considerate de CPT ca având o importanţă deosebită; Regulile Nelson Mandela, la modalitatea de asigurare a activităților medicale în IDP-uri.

               

În ziua următoare, Ion Caracuian – Șeful secției Combaterea Torturii din cadrul Procuraturii Generale a RM a vorbit despre garanțiile privind neadmiterea relelor tratamente în Izolatoarele de Detenţie Provizorie, prezentând actele normative naționale și internaţionale. În cadrul sesiunii au fost explicate noţiunile de tortură, tratament inuman și tratament degradant, făcându-se referire la cadrul legal național, internațional, precum și la jurisprudența CEDO. Accentul a fost pus și pe necesitatea respectării regulamentului cu privire la procedura de identificare, înregistrare şi raportare a pretinselor cazuri de tortură, tratament inuman sau degradant, aprobat prin Ordinul Nr. 77 din  31.12.2013[1]. La fel, participanții au fost capacitați despre limitele aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, precum și despre rescurile neaplicării acestora.

Arcadie Astrahan – Directorul Centrulul Comunitar de Sănătate Mintală Botanica, specialist în drepturile omului și sănătate, a vorbit despre importanța respectării drepturilor persoanelor cu deficiențe mentale și utilizatorilor de droguri injectabile aflați în custodia poliției.

               

La final reprezentanții IDOM au înmânat certificate de participare și au ținut să mulțumească conducerii Inspectoratului General al Poliției pentru contribuția adusă în cadrul activităților desfășurate până în prezent.

        

 

 

 

600.000 lei pentru infectarea cu HIV a unui nou-născut. Trei instituții medicale au fost recunoscute vinovate și obligate să achite această sumă cu titlu de compesare a prejudiciului moral cauzat

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) a probat vinovăția și responsabilitatea personalului medical din cadrul a trei instituții medicale publice prin acțiunile și inacțiunile cărora s-au cauzat prejudicii vieții și sănătății unei mamei și fiului acesteia drept urmare a infectării ultimului cu virusul HIV.

Circumstanțele cazului

Programul de Litigare și Advocacy din cadrul IDOM a preluat acest caz în luna iulie 2017. Cazul a fost relatat de o mamă care a solicitat implicarea avocaților din cadrul IDOM și acordarea asistenței juridice calificate în scopul elucidării circumstanțelor infectării fiului acesteia cu virusul HIV, divulgării nejustificate a datelor sale personale cu caracter medical și atragerea la răspundere a persoanelor responsabile de infectarea copilului cu virusul HIV, precum și a celor care au divulgat sau au admis divulgarea informațiilor confidențiale privind starea sa de sănătate.

Femeia a relatat că în anul 2016 a născut un baiăt, iar la cîteva zile de la nașterea acestuia a aflat, pentru prima oară, că ea este purtătoare a virusului HIV, iar ulterior, s-a constatat și faptul infectării copilului acesteia, deși în perioada sarcinii aceasta a fost testată de 2 ori la marcherii virsului HIV și primul rezultat al testări a fost unul negativ.

Pentru a elucida circumstanțele infectării copilului, în adresa Ministerului Sănătății RM a fost depusă o plângere pe acțiunile personalului medical de diferit nivel prin care s-a solicitat: „Efectuarea sau dispunerea efectuării unei anchete epidemiologice care ar elucida cauzele și circumstanțele expunerii la riscul de infectare și infectării cu HIV a copilului; investigarea respectării de către toate instituțiile medicale implicate în acest caz a prevederilor legii și a protocoalelor în situațiile depistării, profilaxiei și tratamentului în caz de suspiciuni sau infectare cu HIV ale mamei și copilului; constatarea circumstanțelor divulgării informațiilor confidențiale cu privire la starea de sănătate mamei de către personalul medical neautorizat și sancționarea responsabililor pentru fapta de divulgare”.

Ministerul Sănătății a efectuat în mod obiectiv și imparțial investigația, iar în rezultatul vizitei de evaluare a fost întocmită o Notă informativă ce elucidează obiectiv și complet cauzele și circumstanțele expunerii la riscul de infectare și infectării cu virusul HIV a copilului.

Comisia a constatat un șir de încălcări și a concluzionat că toate aceste nereguli au dus la faptul că gravida nu a fost diagnosticată la timp cu infecția HIV și nu a inițiat tratamentul ARV anterior și în timpul sarcinii, iar nou-născutul a fost alimentat la sân și nu i s-a inițiat tratamentul ARV profilactic în primele 72 ore de viață. Neefectuarea acestor măsuri de profilaxie au dus la creșterea riscului de infectare al născutului de la 2% la 40-45%.

În luna septembrie 2017 IDOM, reprezentând interesele mamei și ale copilului, a acționat în judecată 3 instituții medicale și a solicitat: Constatarea violării dreptului la sănătate, integritate fizică și pshihică, viață (art.2 CEDO) în privința fiului reclamantei, prin infectarea acestuia cu virusului HIV în rezultatul erorilor și neglijenței comise de personalul medical; Constatarea încălcării dreptului la sănătate și la integritate fizică, dreptul la viață privată a reclamantei prin omisiunea de a diagnostica la timp în timpul sarcinii prezența virusului HIV în organism și nerespectarea confidențialității; Constatarea divulgării informațiilor confidențiale cu privire la starea de sănătate a reclamantei de către personalul medical neautorizat; Încasarea din contul pârâților în mod solidar în folosul reclamantei și a fiului a sumei de 1.000.000 lei  (un milion lei) cu titlu de compensare a prejudiciul moral cauzat prin acțiunile ilicite ale pârâților.

În cadrul ședințelor de judecată s-a probat faptul că transmiterea HIV de la mamă la făt se realizează transplacentar (15%), în timpul nașterii și travaliului (15%) și în timpul alăptării (15%), astfel riscul transmiterii HIV de la mamă infectată la făt este de 13% și 50%, în medie 30,0-45% în lipsa tratamentului ARV profilactic. Tratamentul ART administrat mamei în timpul sarcinii și al nașterii, absența alaptării și TARV profilactic admininistrat copilului imediat după naștere reduc riscul transmiterii HIV la copil pînă la 2%.

Din declarațiile expuse de reclamantă și circumstanțele constatate de comisia formată de Ministerul Sănătății, rezulta că personalul medical de diferit nivel, din diferite instituții medicale, din neglijență și lipsă de profesionalism nu au dat dovadă de diligența necesară și nu au întreprins toate măsurile de diagnostic și prevenire prevăzute de lege și de protocolul Clinic Național “Infecția HIV la adult și adolescent”, iar drept rezultat, un nou-născut, a fost expus riscului de infectare și a fost infectat cu virusul HIV. Reclamanta nu a fost diagnosticată la timp cu virusul HIV deși pe parcursul sarcinii a fost testată de 2 ori la marcherii HIV, în consecință nu a primit tratament în timpul sarcinii, astfel în timpul sarcinii, la naștere sau la alaptare copilul său s-a infectat cu virusul HIV. Infectarea ar fi putut fi evitată dacă toți lucrătorii medicali și-ar fi îndeplinit conștiincios și responsabil atribuțiile de serviciu.

Deși reclamanta a respectat toate indicațiile medicale și a fost testată la marcherii HIV, probele de sânge au fost păstrate în condiții necorespunzătoare și expediate tardiv la laborator; rezultatele testării nu au fost anunțate la timp și s-a omis administrarea tratamentului. Totodată, deși în timpul nașterii personalul medical din maternitate cunoștea că nu sunt rezultatele la testarea repetată la marcherii HIV, totuși nici ea nici copilul nu a primit tratament profilactic și nu s-a solicitat excluderea alaptării, prin urmare nou-născutul a fost expus riscului de infectare din neglijența personalului medical, prin omisiunea administrării tratamentului necesar și excluderii alaptării la sân.

În luna iunie 2018, prin hotărârea instanței de fond s-a admis parțial cererea de chemare în judecată și s-a constatat: Violarea dreptului la sănătate, integritate fizică și pshihică, viață în privința fiului reclamantei, prin infectarea acestuia cu virusului HIV în rezultatul erorilor și neglijenței comise de personalul medical; Constatarea încălcării dreptului la sănătate și la integritate fizică a reclamantei prin omisiunea de a diagnostica la timp în timpul sarcinii prezența virusului HIV în organism; Încasarea în mod solidar de la 3 instituții medicale în beneficiului reclamnților al prejudiciului moral în sumă de 600 000 (șase sute mii) lei.

Hotărârea instanței de fond va fi contestată la Curtea de Apel, deoarece, deși au fost constatate și admise cele mai grave încălcări comise, totuși nu s-a dispus încasarea integrală a prejudiciului solicitat și nici nu s-a constatat divulgarea informaților confidențiale privind starea sa de sănătate.

În decursul celor 8 ani de când IDOM acordă asistență juridică persoanelor care trăiesc cu HIV, acesta este primul caz preluat și litigat, caz în care s-a invocat și s-a probat responsabilitatea instituțiilor medicale în faptul omiterii diagnosticării unei femei cu virusul HIV și infectării unui copil cu HIV.

Reclamanta și fiul acesteia a fost reprezentată extrajudiciar și în instanța de judecată de către avocata Doronceanu Olesea din cadrul Programului de Litigare și Advocacy IDOM.

Hotărâre judecătorească

 

Sintagmele discriminatorii „handicapați” și „handicapate”, excluse din Constituția Republicii Moldova

(voceabasarabiei.md)

Sintagmele „handicapați” și„ handicapate” vor fi înlocuite în textul legii supreme cu cuvântul „cu dizabilități”. În acest sens, Executivul a aprobat astăzi în ședință de Guvern, avizul privind modificarea art.50 și art 51 din Constituția Republicii Moldova.

Odată cu operarea acestor modificări, prevederile Constituției vor fi ajustate la legislația internațională și cea națională deja adaptată, angajament asumat prin ratificarea Conveției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, care instituie o nouă paradigmă a dizabilității, marcând trecerea de la modelul medical la cel social, bazat pe incluziune.

 Anterior au fost aprobate modificări și completări ale mai multor acte normative din diferite domenii, fiind eliminată terminologia discriminatorie în corespundere cu reglementările internaţionale, care asigură protecţia şi exercitarea deplină şi egală de către toate persoanele cu dizabilităţi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi promovează respectarea demnităţii acestora.

Sursa:  Unimedia.info

 

IDOM a organizat recent un atelier comun de instruire pentru angajaţii poliţiei, procurori, precum şi angajaţi ai internatului psihoneurologic din Cocieri

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM), graţie suportului financiar oferit de Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (Sida), desfăşoară activităţi de monitorizare cu privire la respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi mentale şi intelectuale în instituţiile psihiatrice, activităţi de instruire, dar şi de litigare strategică.

Comitetul ONU împotriva Torturii, a recomandat Republicii Moldova să instruiască personalul poliţiei, procurorii, judecătorii şi întregului personal implicat în furnizarea serviciilor de sănătate privind metodele de interacţiune cu persoanele cu dizabilităţi mentale / psihosociale şi investigarea eficientă şi documentarea cazurilor de tortură, tratamentul inuman sau degradant.

În perioada de monitorizare a instituţiilor psihiatrice / psihoneurologice, IDOM a fost semnalat cu privire la deficienţele de a gestiona cazurile cu implicarea persoanelor cu dizabilităţi mentale/intelectuale din internatul psihoneurologic Cocieri. În vederea capacitării organelor de drept, IDOM a organizat în data de 25 mai 2018 un atelier comun de instruire pentru angajaţii poliţiei, procurori, precum şi angajaţi ai internatului psihoneurologic din Cocieri. Evenimentul a avut loc în incinta Primăriei satului Ustia, r-nul Dubăsari.

În calitate de experți naţionali şi formatori la instruirea sus­-menţionată au fost şeful Secţiei Combatere Tortură din cadrul Procuraturii Generalale a RM – Ion Caracuian; directorul executiv din cadrul IDOM – Vanu Jereghi și coordonatorul Programului de Monitorizare și Raportare, IDOM – Dumitru Russu.

    

    

     

 

 

Dumitru Russu, reprezentantul IDOM, a fost ales în calitate de membru al Consiliului pentru prevenirea torturii

Printr-un comunicat de presă apărut azi, Oficiul Avocatului Poporului anunță despre numirea lui Dumitru Russu, reprezentantul Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM), în calitate de membru în cadrul Consiliului pentru prevenirea torturii pe lângă Oficiul Avocatului Poporului.

La 21 mai 2018, ca urmare a Hotărârii Comisiei de selectare a candidaților pentru calitatea de membru al Consiliului pentru prevenirea torturii, art. 30,31 a Legii 52/2014 cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsman), pct.2,18 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului pentru prevenirea torturii a fost selectat noul membru pentru un mandat de 5 ani.

Consiliul pentru prevenirea torturii este creat în corespundere cu prevederile Legii 52/2014 cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsman) în scopul protecţiei persoanelor împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, în calitate de mecanism naţional de prevenire a torturii, în conformitate cu Protocolul opţional la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.

Asigurarea respectării drepturilor omului în activitatea polițienească

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM), grație suportului financiar oferit prin intermediul Agenției Suedeze pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională (Sida) și suportului oferit de poporul American, a organizat pe 16 mai 2018 o masă rotundă cu genericul ”Asigurarea respectării drepturilor omului în activitatea polițienească. Evenimentul s-a desfășurat în sala de conferințe din incinta Hotelului Regency.

Scopul acestui eveniment a fost acela de a identifica căile de soluționare a deficiențelor identificate cu privire la asigurarea respectării drepturilor persoanelor deținute în custodia poliției. În acest context, IDOM a prezentat constatările și recomandările ce rezidă din raportul privind „monitorizarea izolatoarelor de detenție preventivă în vederea prevenirii relelor tratamente”(Raportul poate fi consultat/descărcat aici: http://idom.md/wp-content/uploads/2018/07/IDP_Raport_2018-1.pdf). 

Am fost onorați cu prezența distinsei Ambasadoare a Suediei în Republica Moldova ­– doamna Signe Burgstaller, care a venit cu un cuvânt de salut deschidere a evenimentului, de asemenea, Consilierul superior al Secției justiție penală și aplicare a legii din cadrul Ambasadei SUA în Republica Moldova – domnul Edward Cronin, împreună cu domnul Petru Țurcan – șef al Departamentului Cooperare Internațională din cadrul MAI și domnul Joshua Visi – Senior Police Officer in Austin Police Department au prezentat bunele practici în activitatea poliției din Statele Unite ale Americii. Doamna Barbara Fischlowitz-Leong – Expert on the Rights of Disabled Persons, M.Ed., Executive Director / CEO of Assistive Technology Resource Centers a vorbit despre asigurarea drepturilor persoanelor cu dizabilități din custodia poliției, venind cu exemple clare și recomandări în acest sens.

Prin urmare, mulțumim tuturor participanților care au dat curs invitației noastre și au asigurat prezența la evenimentul propriu-zis și anume reprezentanților Inspectoratului General al Poliției; Ministerului Afacerilor Interne; Ministerului Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale; Keystone Moldova; Institutului Național al Justiției; Oficiului Avocatului Poporului; Institutului de Reforme Penale și Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității în Republica Moldova; Fundaţiei Soros-Moldova; A.O. ”Speranță și Sănătate”; Delegației UE; Alianţei Organizaţiilor pentru Persoanele cu Dizabilităţi din Republica Moldova; BAA Avocații Publici.

Foto de la eveniment:

    

    

    

    

     

    

    

     

    

    

    

     

         

 

 

Pe 15 mai 2018 IDOM a organizat un training privind asigurarea respectării drepturilor omului în activitatea polițienească

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) în colaborare cu Ministerul Afacerilor Interne (MAI), grație suportului financiar oferit prin intermediul Agenției Suedeze pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională (Sida) și suportului oferit de poporul American, a organizat pe data de 15 mai 2018, un training cu genericulAsigurarea respectării drepturilor omului în activitatea polițienească, la care au fost prezenți cca 20 de colaboratori ai Inspectoratului General al Poliției (IGP).

Scopul acestui eveniment a fost acela de a capacita identifica căile de soluționare a deficiențelor identificate cu privire la asigurarea respectării drepturilor persoanelor deținute în custodia poliției.

În acest context, aflându-se într-o vizită officială de lucru în Republica Moldova, Joshua Visi – Senior Police Officer in Austin Police Department a prezentat bunele practici în activitatea poliției comunitară din Statele Unite ale Americii, de asemenea, Barbara Fischlowitz-Leong – Expert on the Rights of Disabled Persons, M.Ed., Executive Director / CEO of Assistive Technology Resource Centers a vorbit despre gestionarea de către poliție a cazurilor cu implicarea persoanelor cu dizabilitate. Evenimentul a fost deschis de către Coordonatorul Programului de Monitorizare și Raportare din cadrul IDOM – Dumitru Russu care a prezentat principiile fundamentale privind Drepturile Omului și a prezentat soluțiile optime în vederea asigurării respectării drepturilor persoanelor aflate în custodia poliției.

Evenimentul s-a desfășurat în sala de protocol din incinta IGP.

    

   

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a dat asigurări că vor fi închise secțiile de supraveghere riguroasă din cadrul internatelor psihoneurologice

În procesul desfășurării de către Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) a activităților de monitorizare a instituțiilor psihiatrice și psihoneurologice privind respectarea drepturilor persoanelor cu deficiențe psihosociale sau intelectuale, precum și în contextul acțiunilor de litigare, a fost constatat că în internatele psihoneurologice există un număr semnificativ de rezidenți a cărora libertate este limitată în interiorul secțiilor „de tip închis” (secții de supraveghere riguroasă).

Comitetul ONU Împotriva Torturii (CAT), în cel de-al treilea raport periodic, a recomandat Republicii Moldova în pct. 32 lit. c) „să se asigure că nimeni nu este plasat involuntar în astfel de instituții din motive nemedicale, inclusiv prin asigurarea faptului că pacienții au dreptul de a fi audiați personal de către judecătorul care ordonă internarea, că judecătorii solicită opinia unui psihiatru și că astfel de decizii pot fi contestate”. Mecanismul ONU admite plasamentul involuntar doar cu respectarea garanțiilor enunțate supra. În contextul național, acesta se referă la admisibilitatea limitării libertății persoanei în spitalele de psihiatrie, nu și în internatele psihoneurologice.

Totodată, potrivit articolului 14 alin. 1 din Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (dreptul la libertate și securitate) „1. Statele Participante vor asigura că persoanele cu dizabilităţi, în măsură egală cu alţi cetăţeni: (a) Se bucură de dreptul la libertate şi securitate al persoanelor; (b) Nu sunt privaţi de libertate în mod ilegal sau arbitrar, şi că orice privaţiune de libertate este în conformitate cu legea, precum şi că existenţa dizabilităţilor nu va justifica în nici un caz privaţiunea de libertate”.

În acest context, limitarea libertății persoanelor prin izolarea acestora în secțiile „de tip închis” poate cădea sub incidența articolului 166 din Codul Penal „Privaţiunea ilegală de libertate a unei persoane” sau în cazul în care aceasta urmărește pedepsirea persoanei în sensul CAT[1], poate atrage răspunderea conform articolului 1661 din Codul Penal „Tortura, tratamentul inuman sau degradant”. Prin urmare, IDOM consideră empiric de a elimina practicile prin care persoanele în internatele psihoneurologice sunt plasate involuntar în secțiile „de tip închis” și în consecință să fie asigurată respectarea libertății acestora.

Având în vedere cele expuse mai sus, în luna aprilie anul current IDOM a expediat un demers către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale (MSMPS) prin care a solicitat să fie informat privind termenii și acțiunile ce vor fi întreprinse în vederea asigurării respectării normelor enunțate, precum și în vederea respectării prevederilor articolului 3 (dreptul de a nu fi supus relelor tratamente) și 5 (dreptul la libertate și siguranță) din CEDO.

De curând, MSMPS a examinat demersul IDOM și ne-a comunicat că va întreprinde măsuri în vederea închiderii secțiilor de supraveghere riguroasă din cadrul internatelor neurologice.  Totodată, Ministerul ne-a comunicat că a solicitat administrației Internatelor psihoneurologice să întreprindă măsuri în vederea remedierii situației și închiderea secțiilor de supraveghere riguroasă, inclusive reevaluarea beneficiarilor plasați în aceste secții.


[1] Convenția Împotriva Torturii și Altor Pedepse ori Tratamente cu Cruzime, Inumane sau Degradante

 

 

⇓ În continuare găsiți demersul IDOM și răspunsul MSMPS ⇓

 

Garanții împotriva abuzurilor față de persoanele cu dizabilități – eveniment organizat de Grupul Resursă pentru Drepturile Omului cu suportul ABA RULE 

Pe data de 03.05.2018, avocații din cadrul IDOM – Alexandru Cebanaș, Dumitru Russu și Olesea Doronceanu au participat în calitate de formatori alături de Maria Ghervas – Judecător la Curtea Supremă de Justiție și Ion Caracuian – șeful Secției Combaterea Torturii din cadrul Procuraturii Generale a RM, la trainingul “Garanții împotriva abuzurilor față de persoanele cu dizabilități”, eveniment organizat de Grupul Resursă pentru Drepturile Omului cu suportul ABA RULE

Participanții au fost capacități în domeniul:

  • Capacitării juridice ca garanție împotriva abuzurilor și discriminării persoanelor cu dizabilități;
  • Particularităților evoluției practicii judiciare referitoare la cazurile de restabilire a capacității juridice a persoanelor declarate incapabile;
  • Măsurilor de ocrotire contractuală și judiciară în privința persoanelor cu dizabilități;
  • Standardelor investigării eficiente a cazurilor de tratament inuman ce implică persoane cu probleme de sănătate mentală;
  • Particularităților asigurării și garantării dreptului la apărare a persoanelor cu dizabilități mentale.

Poze de la eveniment:

      

    

    

Vanu Jeregi, IDOM: Ne place să testăm sistemul și tot timpul o facem

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) este renumit pentru acordarea serviciilor pro bono în cazuri grave. Cei de acolo, un grup de juriști entuziaști, testează de fiecare dată sistemul și schimbă anumite practici vicioase. Directorul IDOM, Vanu Jereghi, susține că în Republica Moldova serviciile pro bono nu sunt populare din cauza mentalității oamenilor. Care este experiența IDOM la acest capitol și ce au reușit să schimbe pe parcursul anilor, aflați din interviu.

Bizlaw: De ce acordați servicii pro bono și, în general, care este menirea institutului?

Vanu Jereghi: Institutul este format din 2007 de un grup de apărători ai drepturilor omului. Noi eram cinci oameni, care în acel moment aveam experiență de 10 ani de lucru în domeniul societății civile. De ce? Tot ceea ce se face în societatea civilă sau marea majoritate a activităților oferite de către societatea civilă sunt gratis. Suntem o organizație de watch dog, cei care luptă cu statul.

Suntem o organizație de litigare strategică. Asta înseamnă că noi preluăm câteva cazuri din mulțime, acolo unde există practică vicioasă pentru oameni. Nu putem să-i reprezentăm pe toți și alegem cele mai reprezentative cazuri, mergem cu ele în instanță ca să testăm sistemul și să distrugem practicile vicioase. Dacă avem un perete care ne încurcă și trebuie demolat, noi nu luăm câte o cărămidă de sus, noi căutăm pilonii de bază și îi distrugem. În cazurile de litigare noi schimbăm practica, schimbăm legislația și politicile statului. Și avem mai multe exemple în acest domeniu. De exemplu, atunci când ne-am fondat ca IDOM, aveam experiență în sectorul neguvernamental și în acel moment am hotărât că trebuie să luăm acele domenii care nu sunt acoperite de alți colegi. Ne-am axat pe domenii HIV/SIDA, pentru că în acel domeniu nu lucraseră nimeni și în toți anii cât am muncit în alte organizații nu am văzut nicio plângere de la persoanele cu HIV.

Atunci când nu există plângeri sunt două motive: fie nu sunt probleme, fie că există frică de a se adresa. În cazul nostru a fost frica de a se adresa.

În prezent, noi nu avem bariere legislative. În 7-8 ani a fost modificată absolut toată legislația pe domeniul HIV. Și practici de violare a drepturilor omului, dacă există, sunt individuale și neînsemnate pentru toată societate sau domeniul HIV/SIDA. Victima consideră că este un caz foarte grav, dar dacă să vorbim per țară sau per sistem sunt cazuri nesemnificative.

Noi avem un plan strategic. Asta înseamnă un document cu ce vom face în următorii 3-4-5 ani, unde vom interveni, pe ce domenii, prin ce metode, care vor fi rezultatele. De exemplu, pentru acest an trebuia să avem mai multe cazuri de litigare strategică pentru persoanele cu HIV. Noi am modificat deja draftul pentru că nu avem astfel de cazuri. Pentru noi nu este importantă cifra, ci rezolvarea problemei.

BizLaw: Ce anume va motivat să vă implicați în acordarea serviciilor pro bono, pentru că în Republica Moldova serviciile gratuite încă sunt privite cu reticență?

Vanu Jereghi: Ori există ceva în spate…cu siguranță există. Putem însă vorbi despre două direcții mari de pro bono. Toți beneficiarii noștri cred că noi lucrăm pro bono, ceea ce nu de fiecare dată este adevărat. Colegii mei în mare parte sunt avocați care lucrează 100% la IDOM. Au salariu fix și au mai multe dosare ca avocați freelanceri, care își aleg singuri dosarul. Colegii mei știu cu siguranță că vor avea suma de bani X în fiecare lună, colegii mei sunt dedicați victimelor, nu caută clienți îmbrăcați la costum, dar pot merge într-un internat psiho-neurologic și vorbi cu o persoană cu dizabilități care a trăit toată viața acolo sau stau la aceeași masă cu persoanele cu HIV. Colegii mei sunt o echipă de 10 ani formată, au plăcere din ceea ce fac. Ei pot sta și până dimineața la oficiu, e ceva normal pentru ei. Nu tot timpul am avut și avem surse financiare. Noi avem patru domenii strategice: HIV/SIDA am vorbit, despre sănătate mintală – psihiatria, malpraxisul și locurile de detenție. Lucrăm cu unele dintre cele mai vulnerabile grupuri. Psihiatria în general…

Eu tot timpul spun că dacă democrația a mai deschis ușa în penitenciare sau la poliție, în psihiatrie a rămas așa cum a fost. Sigur că se schimbă lucrurile, dar ele merg mai încet. Nu așa cum am fi vrut, dar merg spre bine.

Nu tot timpul am avut bani pentru a acoperi toate domeniile. De exemplu, în anii precedenți lucram din granturi, din proiecte. Un donator, când anunță un grant, spune că îl interesează domeniul HIV/SIDA sau psihiatria. Atunci când noi luăm bani pentru un domeniu, asta înseamnă că cele trei domenii rămân neacoperite și colegii mei, primind un salariu din acest proiect, ofereau timpul lor liber pentru cele trei domenii. Înțelegeau că aceste domenii sunt importante pentru organizație și pentru societate și colegii spuneau că dacă am fi lăsat aceste domenii ar fi murit și noi am fi murit ca organizație. În ultimii doi ani noi avem granturi de la Guvernul suedez, grant instituțional. Ne-au dat bani și au spus că acești bani sunt pentru implementarea planului strategic. În așa mod eu îi pot achita pe colegii mei proporțional. Sigur, aceasta nu este 100%, ei sunt achitați în jur de 80%, restul 20 de procente lucrează pro bono. Și chiar dacă avem, de exemplu, un contract, eu ca director al ONG-ului nu pot să prevăd absolut tot ceea ce ar trebui să facă un avocat, pentru că în afară că mergem în instanță, mergem în monitorizări sau scriem rapoarte, apar diferite chestiuțe sau suntem parte la diferite foruri naționale sau internaționale. Apar mereu solicitări să venim la ședințe, să prezentăm rapoarte. Acest lucru îl fac pro bono. 

Pentru beneficiar este pro bono, dar eu pot să vorbesc despre cazuri 100% pro bono. Asemenea cazuri există în practica noastră, dar și a altor colegi avocați. De exemplu, noi am fost implicați foarte mult în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009, am lucrat cu victimele. IDOM a fost cea care a adunat toată informația, a scris rapoarte.

Noi, din 108 de plângeri, am reprezentat 38 de victime. Atunci a fost o solicitare a societății ca cineva să intervină și am văzut mulți avocați buni, tineri, care nu aveau experiență, dar care voiau să schimbe ceva.

Veneau la ședințe și spuneau că nu vor bani, dar vreau să ajute victima. S-a adunat un grup de 20-30 de avocați și discutam care ar fi strategia, iar avocații mai cu experiență spuneau că ar trebui să mergem așa sau altfel. Era un club al avocaților unde toți se întâlneau, au uitat de bani și voiau să schimbe ceva. Lucrul pro bono este atunci când societatea așteaptă și există oameni care se mobilizează. Sigur că din 2000 de avocați să vină 30 e puțin, dar este deja un indicator.

BizLaw: Referitor la cazurile de malpraxis, cum merg dosarele în acest domeniu? Nu avem o lege a malpraxisului și de obicei medicii scapa cu sancțiuni ușoare. Ați avut cazuri grave? Cum s-a întâmplat? A venit victima sau dvs. ați selectat cazul?

Vanu Jereghi: Noi avem câteva metode de selecție a cazurilor. În primul rând mergem în teritoriu, în instituții rezidențiale, unde monitorizăm aceste instituții și preluăm cazurile de acolo. Persoanele sunt limitate în libertate. Primim apeluri, ușa este dechisă și oamenii vin mereu aici. Avem organizații partenere care ne redirecționează clienții. Nu este obligatoriu să avem o lege a malpraxisului. Noi am fost unicii care am făcut un raport referitor la ceea ce se întâmplă în țară, pentru că 10 ani în urmă am numit acest domeniu ”Drepturile pacientului”, ceea ce este ceva mult mai larg. Cu timpul ne îngustăm pe acest segment pentru a avea rezultate mai bune. Am avut cazuri foarte interesante, femei condamnate pentru avort tardiv. Condamnate pentru omor și au primit 20 de ani. Până la urmă au ieșit, dar au stat în detenție și șase ani. Cazurile le luăm din presă, în fiecare zi vezi ce s-a întâmplat, lumea de plânge pe medici și mai departe nu am văzut continuitate. A fost bomba și atât. Tot timpul îmi puneam întrebarea, și discutam cu colegii din presă, cine urmărește mai departe?

Noi avem acum cred că 10 cazuri de malpraxis pe rol. Sunt cele mai complicate cazuri, pentru noi, în primul rând, care suntem juriști. Atunci când este o situație, ai de citit multă informație medicală. Apoi apare necesitatea unei expertize și trebuie să se răspundă la anumite întrebări. Procurorul sau achetatorul idee nu are ce întrebări să pună expertului din domeniul medical. Mai uniți ca medicii în țara asta nu este nimeni. Poate judecătorii, dar cam se termină. Medicii sunt cei mai uniți. Și aici apare problema: pe cine abordăm ca să ne ajute?

Avem cazuri când am tradus un dosar. Inițial l-am descifrat, 70 de pagini, asta a durat două luni. Am angajat un medic rezident, care între orele lui, a descifrat. Apoi am transmis la traducere în engleză, după asta am transmis expertului în Marea Britanie. El a analizat și a spus unde nu a fost corect, ne-a trimis înapoi, am tradus în română și ne-am dus în instanța de judecată cu documentul, iar judecătorul a spus că expertul din Marea Britanie, oricând de bun nu ar fi, la noi nu este expert, la noi nu este înregistrat. Ca și în cazul Boboc. Am adus expertul care a făcut deshumarea, el nu a luat bani deloc, a venit pro bono, deoarece a fost invitat de o organizație din societate civilă și nu de o instituție a statului. A lucrat patru zile, a dat raportul autorităților, iar concluziile erau diferite de ce au scris ai noștri pe cazul Boboc. La noi până acum e scris în certificatul de deces că a murit din cauza gazului necunoscut. Iar judecătorul și procurorul au spus că expertul nu poate participa. El expert al ONU (Organizația Națiunilor Unite), a participat în Iugoslavia, a prezentat informații la Tribunalul de la Haga și ei spun că nu este înregistrat. A fost unicul caz când s-a facut deshumarea, cu participarea unuia dintre cei mai buni experți la nivel global. Ai noștri au rugat să prezinte diplomele. Un caz de pro bono pentru societatea noastră. Omul a făcut pro bono, serviciile lui cred că fără vreo 20-30 de mii de euro nu scăpam.

vanu jereghi 1

BizLaw: Republica Moldova se poate lăuda în prezent cu o cultură pro bono bine definită și pusă la punct?

Vanu Jereghi: Nu. Eu tot timpul spun că cei 7 ani de acasă sunt importanți și școala trebuie să ne învețe să facem ceva fără a aștepta remunerare. Pe mine tot timpul mă miră când oamenii spun că au primit 200 de ore de muncă în folosul comunității. Ieri am vazut o știre unde un miliardar chinez strânge gunoiul de pe strada unde trăiește, de 20 de ani, și spune că vrea să fie curat. Noi așteptăm că cei de la colhoz sau partid ne vor da și vor face în locul nostru. Nu am văzut să se întâmple nimic pro bono în țara asta. Și în cazul celor 30 de avocați nu am crezut că o să vină să lucreze. 

BizLaw: În Legea avocaturii, ar trebui să fie reglementate aceste servicii? Ar trebuie să existe anumite prevederi, întrucât mulți avocați se plâng că vine Fiscul peste ei?

Vanu Jereghi: În cazul nostru este mai simplu pentru că avocații mei încheie contract cu organizația și în baza acestui contract ei eliberează mandate clienților, unde nu trebuie să fie anexat contractul. Dar noi avem altă problemă –  Guvernul suedez ne spune foarte clar că ”voi sunteți foarte vulnerabili aici, în Republica Moldova, ca organizație și voi trebuie să începeți să produceți bani”. Noi trăim din granturi. Am avut perioade când aveam câte 10 granturi concomitent și am avut perioade când am avut câte un grant. Sigur, asta a fost la început, acum am crescut, suntem mari. Dar având doar un grant, atunci când se termină și până găsim alți bani, este o perioadă de 4-5 luni și nu am cum să țin colegii mei aici. Ei au familii, au viața personală, au de plătit telefon, mâncare, ceai, cafea. Și atunci când vine următorul grant, perioada asta dintre ele, ori pierd colegii, ori nu avem bani să plătim chirie, telefon.

Organizația asta a început pro bono, am strâns cinci persoane și am spus că ”hai să facem o organizație”. Au spus că ”Vanu, tu vei fi director” și au dispărut. Următoarele nouă luni, eu, pro bono am închiriat un oficiu și am cheltuit banii mei personali. Era doar denumirea și am rămas așa, cu un statut și cu denumirea. Primul grant care a venit și a permis să dezvoltăm a fost peste 9 luni de zile. Nouă luni nu puteam să lucrez de acasă pentru că acasă îți pare că lucrezi. Când a venit primul grant deja mi-am permis să angajez pe cineva care să mă ajute.

BizLaw: Care a fost cel mai complicat caz pe care l-ați avut în gestiune?

Vanu Jereghi: Nouă ne place să testăm sistemul și tot timpul o facem. Avem câteva exemple. Am încercat să spun despre fata care a fost condamnată. Au venit niște doamne din SUA, au spus că ne știu și că au vorbit cu mai mulți avocați din Moldova, dar ei nu au vrut să se apuce de dosarul acesta. Au motivat că în realitățile Moldovei este imposibil sau că au alte prejudecăți cu privire la avort. Au fost la avocați super renumiți, le-au propus bani și ei nu au vrut să accepte. Unii au acceptat, dar nu au făcut treabă. Era vorba de Centrul de Drepturi Reproductive din SUA. Au spus că este un caz, despre care au aflat din presă, că o fată a fost condamnată pentru că a avut un avort. Am lucrat pe acest caz vreo patru ani de zile. Au lucrat cei din SUA, au lucrat două persoane din România și am lucrat și noi. Noi am fost la președinte. Persoana era condamnată la Rusca. E o persoană care nu a avut educație nici sexuală, nici generală. Toată familia consuma alcool, lucrau cu ziua pe deal. Liderul, la care lucra toata familia, a violat-o pe câmp. Ea a aflat la a patra sau a cincea lună că este însărcinată. Idee nu avea că este însărcinată și nici fiziologic era un pic altfel decât marea majoritate. A avut avort și întotdeauna m-am întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă un avort tardiv s-ar fi produs în cazul unei femei care locuiește în Chișinău. 

În cazul fetei, fiind la țară, ea prășea în grădină, a avut avort, s-au născut doi prunci. Ai noștri spuneau prunci, experții spuneau că nu sunt prunci. Analizam cum evaluează statul nostru dacă sunt vii sau nu. Statul nostru le scoate plămânii și îi pune pe apă. Dacă ei stau pe apă asta înseamnă că ei au tras aer și asta este de ajuns. Practica internațională spune altfel, trebuie să vezi dacă ei au fost viabili.

Noi am adus-o pe Andreea Marin din România, au fost investiții enorme, ONU din Moldova s-a implicat. Cei de la Ministerul de Externe spuneau că atâtea petiții nu au primit niciodată pe astfel de cazuri. Ambasadorii noștri de la ONU și de la Consiliul Europei au spus că știu cazul mai bine ca orice procuror din Republica Moldova, pentru că îi abordează reprezentanții altor țări pe cazul dat. Autoritățile noastre au spus că nu. Procuratura Generală a văzut că există super multe presiuni, am adus recomandarea ONU unde se spunea că fata trebuie eliberată, am venit cu recomandare la lideri politici și ei au spus că asta este situația. M-am dus la Procuratură, Procuratura a spus dute la Ministerul Justiției, m-am dus la ministrul Justiției, ministrul Justiției a spus dute la Procuratură.

BizLaw: Dar ea inițial fusese condamnată la câți ani?

Vanu Jereghi: La 20 de ani. Ea între timp a spus că vrea să învețe engleza și angajații de la ONU au ajutat-o să învețe engleza acolo în penitenciar. Ea a ieșit prin grațiere, noi până la urmă l-am convins pe președinte și el a grațiat-o. Asta era unica soluție pe cazul ei, grațierea.

Cum prășea în grădină la dânsa s-a întâmplat avortul și ea a văzut că ei (copii) nu respiră și i-a îngropat în grădină. Avea sângerări și a mers la spital și prima ce a scris medicul a fost că a avut loc avort tardiv. Aici mai este o chestiuță interesantă. Medicii de la noi sunt obligați să anunțe organele despre orice. Și au anunțat că a venit o fată cu avort tardiv. A venit polițistul de prin Glodeni și a spus: ”Unde ții copilul?”, ”În grădină, îngropat”. 

BizLaw: Deci ea a fost și sinceră?

Vanu Jereghi: Da, ea a fost sinceră și procurorii au spus semnează aici dacă vrei să te duci acasă. Ea a semnat, fără să citească. Dar pentru procurorul de prin Glodeni să aibă un caz de descoperire a omorului e super, și a fost condamnată. Ea nici avocat nu a avut. Ea sângera și așa a fost pusă în arest. Dar la femei în penitenciare mai grav decât omorul pruncilor sau a copiilor orfani nu există. Din această cauză era persecutată de către cei cu care stătea în celulă. Până la urmă ea a ieșit și este bine. Ea și profesie a învățat. Șeful penitenciarului îmi spune ”eu aș fi vrut ca toate condamnatele mele să fie așa ca ea”. Ea este super la locul ei. 

BizLaw: Totuși a ispășit câțiva ani?

Vanu Jereghi: Vreo șase ani, cât noi am lucrat pe caz. Dar altă soluție nu era. Acesta este un caz.

Al doilea caz este atunci când statul nostru tot timpul spunea că cei din psihiatrie sunt nebuni, toți, absolut. Așa se spune la noi în societate. Dacă eu am fost o dată la psihiatrie, gata, eu pe veci am ceva, ceea ce nu este adevărat. Am început să mergem în internate psiho-neurologice sau spitale de psihiatrie. Am intrat prima dată în aceste instituții în anul 2000, până atunci n-am fost nimeni dintre apărătorii drepturilor omului în aceste instituții. Eu m-am speriat ce am văzut acolo și când am deschis dosarele la persoane, eu, ca jurist, îmi dau foarte bine seama că nu poți să fii limitat în drepturi dacă nu ești lipsit de capacitatea de exercițiu de către instanța de judecată. Chiar dacă în prezent abordările s-au schimbat total și nici judecata nu te poate lipsi, dar asta este altceva. Și am întrebat, dar cum voi considerați persoanele acestea nebune, dacă ei n-au fost judecați? Cine i-au considerat așa? Și medicii mi-au răspuns că judecătorul nu înțelege nimic. Am analizat din punct de vedere juridic și de jure, ei sunt ca și mine, și ca și tine.

”Hai să monitorizăm alegerile în aceste instituții”, la care mulți mi-au zis că noi suntem mai nebuni ca ei. Cum să monitorizezi alegerile la psihiatrie? Noi am fost primii din regiune care am spus, ”hai să vedem cum ei votează”. Și atunci, ministra Sănătății, de pe timpul conducerii comuniste, a sunat în toate instituțiile și a spus, ”Cum să voteze nebunii voștri?”. Am avut întâlniri cu ei înainte de alegeri și le spuneam care este procedura de vot, ce trebuie să întreprindă medicii. De fapt, este aceeași procedură ca și în cazul spitalului de urgență. Medicii mi-au spus că nu vor asigura procedura pentru că au sunet/ scrisoare de la ministră că aceste persoane nu votează. Atunci am deschis Codul penal și am spus că dacă opun rezistență, poartă răspundere. Și au votat. În primul an au votat vreo 260 de persoane. A apărut și în presă că și nebunii au votat, că nebunii i-au susținut pe comuniști. Dar pentru noi aceasta nu contează. Pentru noi era important să le asigurăm drepturile. Scrutinul trecut au votat circa 60% dintre toți cei internați. 

Acum avem dosare în instanța de judecată, Consiliul nediscriminării deja a adoptat decizii și dosarele sunt în instanța de judecată. Faptul că el este la psihiatrie, Comisia Electorală Centrală nu-l introduce în baza de date. Și el când merge și arată buletinul, se aprinde roșu și spune că el nu are dreptul să voteze. Avem câteva dosare chiar acum în instanța de judecată. Deci acum noi nu mai avem probleme cu psihiatria, absolut deloc. Acolo se votează așa cum se votează la Spitalul de Urgență sau la ”Sfânta Treime”.

Și al treilea dosar, tot foarte interesant, pe care l-am avut. Noi toți suntem pacienți, atunci când mergem pe ”foaie de boală” și lipsim de la serviciu, ce facem? Aducem un certificat medical la serviciu ca să știe că șeful și contabilitatea cât și cum să-mi calculeze. O foaie unde este scris câte zile sunt inapt de muncă. Anterior, în actele eliberate era scris tot timpul și cu ce a fost bolnav persoana. Deci eu dacă aduc la serviciu buletinul, contabilitatea sau altcineva, putea să vadă ce boală am avut. Pentru ce aceasta? Este secret.

Acum nu mai scrie. Noi ne-am judecat cu Ministerul Sănătății trei ani, am schimbat sistemul. Lucrul acesta a fost pro bono, nu a fost nici un proiect. A fost inițiativa noastră și am spus, hai să schimbăm. Avem o colegă, care este avocat și a lipsit de la instanța de judecată și a motivat lipsa cu un certificat medical. Iar judecătorul l-a anexat la dosar. Acolo era scris că persoana X a avut avort. Pentru ce? Mie, ca manager al instituției, îmi trebuie să știu că angajatul meu a fost inapt de lucru cinci zile, de exemplu. Atât, mai mult nu-mi trebuie. Dar în instituțiile mari, ia încearcă să aduci un certificat de boală la o uzină sau la sindicate, și toată lumea află. Mai grav este la persoanele care au HIV, și acolo scria. Noi am mers în instanță, am luat o persoană care a fost bolnavă recent, și am spus că se încalcă opt acte normative, inclusiv Constituția Republicii Moldova. Aceasta este informație confidențială, între mine și medic, atât. Mai mult nimeni nu trebuie să o cunoască.

Ministerul, care face politici în domeniu, spunea că nu putem să facem așa. Pe urmă au spus că au tipărite un milion de buletine și am spus ok, pur și simplu schimbați ordinul intern ca la acest compartiment să nu se indice nimic. Nu au vrut. Între timp au găsit o ieșire și au spus, hai noi să luăm normele Organizației Mondiale a Sănătății. În loc de denumirea bolii să fie codul acesteia. Ca să fie clar pentru toți. Dacă mă duc în altă țară, cu același buletin, medicul să înțeleagă. Noi am spus că nu este de ajuns, nu este bine codul. În instanță au venit și au spus că au schimbat, nu mai există diagnosticul există coduri. Noi am spus ”onorată instanță, deschideți calculatorul și dați în căutare codurile Organizației Mondiale a Sănătății și este foarte clar ce are omul, pentru ce?”. Până la urmă, am avut câștig de cauză și nu mai există astfel de informații. 

BizLaw: Și o ultimă întrebare, care sunt planurile organizației de mai departe? Veți selecta alte domenii? Ce alte domenii problematice sunt în Republica Moldova?

Vanu Jereghi:  Chiar acum lucrăm la Planul strategic, pentru că actualul expiră în curând. Donatorii noștri ne-au rugat să spunem ce vom face în următorii trei ani, din 2019 până în 2022. Eu cred că noi rămânem pe domeniile date, poate chiar încă le vom îngusta. Este imposibil să lucrezi în toate domeniile. Pe fiecare domeniu cu siguranță poate să existe câte o organizație, fie organizație care apără doar persoane cu HIV, fie cele cu probleme de sănătate mintală. Dar noi schimbăm lucrurile majore. Doar vom schimba activitățile, vom merge mai mult pe schimbarea politicilor și nu doar cazuri individuale. Dar rămâne să decidem cu colegii. 

BizLaw: Vă mulțumesc!

Interviul este realizat în cadrul proiectului ”Consolidarea rețelei de parajuriști”, implementat de Biroul asociat de avocați ”Efrim, Roșca şi Asociații” și co-finanțat de Departamentul Justiție și Drepturile Omului al Fundației Soros-Moldova. Acest material nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației.

Autor: Dumitrița Ciuvaga

Materialul a fost preluat în intregime de pe www.bizlaw.md

 

Condamnat la libertate pe cazul de malpraxis medical litigat de IDOM sau cum ,,lucrează” legea cu privire la amnistie

Condamnare penală pentru acțiuni de Malpraxis medical. Avocații din cadrul IDOM au reușit să probeze un caz de malpraxis medical în cadrul unui dosar penal.

În luna martie 2018, printr-o decizie a Curții Supreme de Justiție, s-a finisat examinarea și judecarea unui caz de malpraxis medical. Deși un medic a fost condamnat penal pentru o greșeală medicală în rezultatul căreia a survenit decesul unei paciente, actul de amnistie aplicat de instanța superioară a înlăturat consecințele condamnării. Astfel, amnistia a servit drept paravan pentru o recunoaștere formală a vinovăției făcută, exclusiv, în scopul evitării consecințelor condamnării. Această concluzie s-a reconfirmat ulterior, când vinovăția a fost negată de către medic într-un proces civil privind repararea prejudiciului pentru fapta penală.

 

Detaliile cazului

În iunie 2013, în incinta unei instituții medicale din mun. Chișinău, o tânără pacientă a decedat la doar câteva ore de la internare. Ea avea doar 24 ani, recent întemeiase o familie, iar cu 2 săptâmâni îninate de deces născuse o fetiță.

Avocații Programului de Litigare și Advocacy din cadrul IDOM au preluat cazul, iar în luna iulie 2013, în interesele soțului pacientei decedate, a fost depusă o plângere penală, prin care s-a solicitat dispunerea intentării unor cauze penale pe faptul comiterii infracţiunilor prevăzute de art.162 alin.2) lit. b) Codul Penal “Neacordarea de ajutor unui bolnav” şi art.213 p.b) CP „Încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale de către personalul medical din 4 instituții medicale, care la diferite etape au acordat asistență medicală pacientei decedate.

Procuratura sect. Rîșcani a pornit o cauza penală, iar învinuirea a fost înaintată unui medic reanimatolog din cadrul unei instituții medicale din mun.Chișinău. Medicul a fost învinuită în faptul că activând în calitate de medic reanimatolog, ignorând regulile și metodele de acordare a asistenței medicale, din neglijență, în cadrul efectuării unei intervenții chirurgicale, și anume cateterizarea venei centrale subclavia din partea stîngă, a lezat vena subclavia și apexul pulmonului stâng, iar acest fapt a provocat hemoragie masivă în cavitatea pleurală și colabarea totală a pulmonului stîng (în cutia toracică pe stînga se conținea 3 litri de lichid hemoragic, 1.0 kg de coaguli micții de sînge), fapt ce a servit drept cauză a decesului pacientei.

Raportul de expertiză medico-legală, pe lângă cauza nemijlocită a decesului, a mai constatat și faptul că la toate spitalizările pacientei i-a fost aplicat un tratament deplin, adecvat, dar cu întîrziere, astfel starea generală gravă a pacientei a fost una din contraindicațiile transferării ei în altă instituție curativă.

Comisia formată de Ministerul Sănătății, la solicitarea avocatului din cadrul IDOM pentru examinarea calității și volumului asistenței medicale acordate pacientei, deși a semnalat numeroase deficiențe în acordarea asistenței medicale, totuși a concluzionat că asistența medicală a fost sub-optimală, iar o altă tactică nu ar fi schimbat rezultatul, la nivel spitalicesc cazul putea fi considerat inevitabil.

Concluzia a fost bazată pe faptul că pacienta a fost diagnosticată corect abia post mortem cu o tumoare malignă, prin urmare, în timpul vieții, deși permanent s-a aflat în vizorul instituțiilor medicale, ea nu a fost diagnosticată corect și nici nu a primit tratament specific maladiei de care suferea.

Urmărirea penală și judecarea cauzei a durat 3 ani, timp în care medicul acuzat nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, nu s-a căit și a pledat nevinovat.

În 2016 prin Sentința Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău, s-a dispus: „X se recunoaște vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.213 lit.b) Cod Penal și în baza acestei legi i se stabilește pedeapsa 1 an închisoare. Conform art.90 Cod Penal, executarea pedepsei stabilite se suspendă condiționat pe un termen de probă de 2 ani. În temeiul art.78 alin.2) CP, pedeapsa complimentară-privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate se înlătură”.

Sentința de condamnare a fost contestată cu apel de către procuror, succesorul părții vătămate prin intermediul avocatului din cadrul IDOM, pe motivul blândeții pedepsei aplicate. Pe parcursul examinării cauzei penale și în susținerile verbale, soțul pacientei decedate niciodată nu a pledat pentru o condamnare cu executare reală a pedepsei de către medic și a lăsat la discreția instanței stabilirea pedepsei. Unica solicitare a succesorului a fost lipsirea medicului de dreptul de a exercita profesiunea de medic pe un termen de 3 ani și rezervarea dreptului de a înainta ulterior o acțiune civilă pentru recuperarea prejudiciului moral cauzat.

Inculpata X, la fel, a contestat Sentința Judecătoriei Rîșcani, solicitând în cererea de apel achitarea.

În februarie 2017, în ziua fixată pentru examinarea cererilor de apel, la începutul ședinței inculpata a depus o cerere de încetare a procesului penal în temeiul Legii cu privire la amnistie nr.210 din 29.07.2016, invocînd faptul că recunoaște vina și se căiește. Cererea de aplicare a Legii amnistiei contravenea solicitărilor din cererea de apel a inculpatei prin care ultima nu recunoștea vina și solicita să fie achitată.

Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău, a decis: Se resping ca nefondate apelurile declarate de procurorul în Procuratura Rîșcani, succesorul părții vătămate și avocatul Doronceanu Olesea împotriva Sentinței Judecătoriei Rîșcani; Se admit apelurile declarate de inculpata X; Se casează Sentința Judecătoriei Rîșcani; Se încetează procesul penal în privința lui X și se liberează de răspundere penală în legătură cu actul de amnistie.

În opinia avocaților IDOM, Decizia Curții de Apel Chișinău a admis o încălcare gravă a drepturilor succesorului părții vătămate, în special dreptul la un recurs efectiv (nu a fost examinată cererea sa de apel); dreptul la un proces echitabil și contradictoriu; s-a interpretat abuziv, ilegal și extinctiv legea; s-au încălcat normele procesuale de examinare a apelului; instanța a indicat constatări care nu corespund adevărului și care nu au avut loc.

Astfel, un proces judiciar care a necesitat mai mult de 3 ani pentru a proba un caz de malpraxis medical, s-a finisat în câteva minute printr-o ședință la Curtea de Apel, prin liberarea inculpatei de răspunderea penală. Medicul a recunoscut vina, nu deoarece a admis că a greșit, dar formal pentru a se eschiva de la răspunderea penală.

Avocatul din cadrul IDOM a contestat cu recurs la Curtea Supremă de Justiție Decizia Curții de Apel Chișinău solicitând casarea acesteia. În luna martie 2018 prin Decizia Curții Supreme de Justiție recursul a fost respins. Deși cererea de recurs a fost respinsă, unul dintre judecătorii din completul care a examinat recursul și a formulat o opinie separată prin care a pledat pentru o altă soluție decât cea adoptată cu majoritatea de voturi.

În motivarea opiniei separate, magistratul a expus majoritatea argumentelor apărării pe care s-a întemeiat cererea de recurs: la judecarea cauzei în apel a fost total viciată procedura de judecare; s-au încălcat mai multe norme procesuale care au generat încălcarea dreptului victimei la un proces echitabil și la un recurs efectiv (art,6,13 CEDO); motivarea soluției contravine dispozitivului; constatarea faptului că, de facto, participanții nu au asistat la examinarea cererilor de apel, nu s-au pronunțat asupra apelului etc.

În opinia avocaților din cadrul IDOM, actul de amnistie nu poate înlătura o condamnare penală dar poate servi drept cauză care înlătură consecințele condamnării, adică înlătură răspunderea penală.

Deși solicitarea aplicării actului de amnistie și aplicarea acesteia este un drept al inculpatului, acest drept nu poate afecta drepturile victimei, căreia în cazul dat i s-a negat dreptul la un proces echitabil prin mimarea judecării apelului și aplicarea amnistiei în baza recunoașterii vinovăției formale, nesincere și impusă de circumstanțe.

Pe marginea cazului dat va fi depusă o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului invocându-se violarea prevederilor art. 2, 6, 13 din CEDO.

 

Continuitatea cazului la nivel național

În 2017, în interesele soțului pacientei decedate, avocatul din cadrul IDOM a depus o cerere de chemare în judecată împotriva instituției medicale în care activa medicul privind compensarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile de malpraxis medical. În acțiunea civilă s-a solicitat constatarea violării prevederilor art. 2 și 8 CEDO și încasarea din contul pârâtului în folosul reclamantului (victima indirectă) a sumei X cu titlu de compensare a prejudiciul moral cauzat prin acțiunile ilicite ale pârâtului.

Reprezentantanții instituției medicale în care s-a produs acțiunea de malpraxis medical nu recunosc acțiunea și nici responsabilitatea instituției medicale pentru faptele angajaților. Medicul care a fost condamnat și, ulterior, amnistiat în cauza penală a participat la toate ședințele de judecată și din nou nu-și recunoaște vina, deși în cadrul dosarului penal pentru a evita consecințele condamnarii a recunoscut vina.

Procesul civil se află în derulare pe rolul instanței de fond.

Sentința, Decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău, Decizia CSJ și Opinia separată la Decizia CSJ poate fi consultată după cum urmează:

SENTINTA

DECIZIE_Colegiul Penal al Curtii de Apel Chisinau

Curtea Suprema de Justitie_DECIZIE

Curtea Suprema de Justitie_Opinie separata

Dreptul la vot a persoanelor cu deficiențe mentale declarate incapabile au fost recunoscute de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității

Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii (CPEDAE) s-a pronunțat pe marginea unui caz inițiat de Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) prin care a constatat că Articolul 13 alin. (1) lit. (b) din Cod Electoral: ,,Nu au dreptul de a alege persoanele care sînt recunoscute incapabile prin hotărîre definitivă a instanţei de judecată […]”, reprezintă discriminare directă în exercitarea dreptului la vot a persoanelor declarate incapabile pe criteriu de dizabilitate.

Pe data de 28.11.2017, în opinia IDOM față de petiționari a fost aplicat un tratament diferențiat bazat pe criteriu de dizabilitate, deși art. 29 din Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități clar stabilește că persoanele cu dizabilități, în condiții de egalitate cu ceilalți, au dreptul la vot. În același timp, unui alt grup de persoane cu deficiențe psihosociale i-a fost aplicat un tratament discriminatoriu prin asociere cu persoanele cu dizabilități declarate incapabile.

Reamintim că Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova a monitorizat exercitarea dreptului la vot de către persoanele cu dizabilităţi mentale în timpul scutinului prezidențial din 2016. Drept urmare, IDOM a constat că procesul de vot s-a desfășurat cu nereguli, întrucât în procesul electoral nu au fost înlăturate barierile cu care se confruntă persoanele cu dizabilități din cele 6 instituții rezidențiale și 3 spitale.

Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a constatat în cele două cazuri litigate de către IDOM că faptele reprezintă discriminare directă în exercitarea dreptului la vot a persoanelor declarate incapabile pe criteriu de dizabilitate, precum și reprezintă discriminare prin asociere a persoanelor cu dizabilități psihosociale cu persoanele declarate incapabile. Totodată, Consiliul recomandă modificarea Articolului 13 din Codul Electoral pentru asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități mentale și intelectuale la procesul de vot, deoarece redacția actuală prevede un tratament discriminatoriu, în contradicție cu prevederile internaționale în materia drepturilor omului.

Anexată, găsiți decizia CPEDAE.

DECIZIE CONSILIU DEPERSONALIZATA

 

Organizația Disability Rights International din SUA împreună cu Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova au vizitat mai multe instituții rezidențiale și medicale din Republica Moldova

În perioada 30 – 31 ianuarie curent, Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) împreună cu o echipă internațională de experți – condusă de directorul Organizației Disability Rights International (DRI) din Statele Unite ale Americii, Eric Rosenthal, au efectuat câteva viziteze de monitorizare în instituțiile din subordinea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale (MSMPS), după cum urmează:

  • IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie Codru;
  • Centrul de Plasament și Reabilitarea pentru Copii de Vîrstă Fragedă;
  • Casa-internat pentru copii cu deficiențe mintale (băieți) din or. Orhei;
  • Internatul psihoneurologic din com. Bădiceni, r-nul Soroca;
  • Centrul de Plasament Temporar şi Reabilitare pentru Copii Bălţi.

În urma vizitelor de monitorizare, grupul de experți din SUA va elabora un raport pe țară care va elucida eficiența/ineficiența sistemului de protecție social a persoanelor cu dizabilități mentale, în special copiii aflați în instituțiile socio-medicale. Concluziile și recomandările formulate de către grupul de experți vor permite identificarea soluțiilor practice în vederea consolidării sistemului national de protecție socială a persoanelor cu dizabilități aflate în instituțiile rezidențiale și medicale.

DRI este o organizație non-guvernamentală, înființată în 1993, cu sediul în orașul Washington DC, care are drept scop prevenirea discriminării și abuzurilor cu care se confruntă persoanele cu dizabilități mentale, oferind suport guvernelor în elaborarea documentelor de politici în domeniile de rigoare.

 

IDOM a inițiat mai multe cazuri privind redobândirea bunurilor imobiliare ale persoanelor cu dizabilități mentale de care au fost deposedate în urma instituționalizării și lipsirii capacității juridice de exercițiu

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM), prin intermediul avocaților din Programul de Litigare și Advocacy, în parteneriat cu organizația Keystone Moldova, pe parcursul anului anterior au inițiat mai multe cazuri privind redobândirea bunurilor imobiliare ale persoanelor cu dizabilități mentale de care au fost deposedate în urma instituționalizării și lipsirii capacității juridice de exercițiu.

Potrivit avocatului IDOM, Valerian Mămăligă: ”Până nu demult, o persoană cu dizabilități mentale putea fi declarată incapabilă în baza unei hotărâri judecătorești, fiind lipsită de capacitatea de exercițiu. Astfel, această persoană era privată de drepturile fundamentale, iar deciziile persoanei erau luate de către tutorele său. Deseori se întâmpla ca persoanele aflate sub tutelă să fie plasate în instituțiile rezidențiale, iar tutorele ramânea să-i gestioneze bunurile, inclusiv să le înstrăineze. La moment, odată cu modificarea Codului Civil și a Codului de Procedură Civilă, tot mai multe persoane declarate incapabile sunt repuse în drepturi prin recunoașterea capacității juridice. Teoretic, ei ar putea reveni în comunitate, doar că majoritatea nu au unde locui pentru că în imobilele acestora trăiesc alți oameni, sau au fost înstrăinate”.

Unul dintre aceste cazuri este cel al lui Ion (numele este schimbat – n.r.), care a locuit în familie pînă la vârsta de 14 ani, împreună cu încă 2 surori. După ce părinții i-au decedat, acesta a fost plasat în Casa Internat pentru copii cu dizabilităţi mintale din Orhei. Cu regret, din bunurile imobile pe care acesta urma să le moștenească, există doar lotul pe care se afla cândva casa părintească iar alte două loturi de teren care au fost vândute în mod fraudulos.

Specialiştii de la Keystone au intervenit în acest caz, solicitând asistența unui avocat din cadrul IDOM pentru a obţine partea de moştenire pentru Ion. Deoarece beneficiarul nu a acceptat succesiunea în termen, pentru că autoritățile din Casa internat pentru copiii cu deficiențe mintale n-au întreprins acțiunile necesare de informare referitor la termenul de acceptare a succesiunii rămase după decesul mamei, dreptul la proprietate i-a revenit surorii acestuia.

Pentru revendicarea drepturilor la moștenire ale lui Ion, avocații IDOM au depus în interesul lui o cerere de chemare în judecată prin care au solicitat prelungirea termenului de acceptare a succesiunii rămase după decesul mamei și anume ½ cotă-parte din averea succesoral.

Într-un alt caz, Sergiu (numele este schimbat – n.r.) s-a născut cu o maladie congenitală, și suferă de retard mental. Pînă la vărsta de 39 ani el a locuit cu mama sa, după care a fost plasat în Internatul Psihoneurologic din Cocieri. De 19 ani se află acolo. Cu 5 ani în urmă mama beneficiarului, din necunoștință de cauză, a înstrăinat apartamentul unde beneficiarul deținea o cotă parte. Avocații au stabilit că mama beneficiarului de facto vroia să înstrăineze apartamentul cu condiția întreținerii pe viață, ea a fost mințită și indusă în eroare de către cumpărător, care de iure a încheiat un contract de vînzare-cumpărare. Beneficiarul la rândul său, și-a pierdut cota-parte sa din apartamentul din Chișinău deoarece la fel a fost indus în eroare și impus să semneze la notar o procură prin care îi acorda dreptul mamei sale de a dispune de bunurile sale.

Ulterior, când mama beneficiarului a înteles că a fost mințită, împreună cu fiul său s-au adresat cu o cerere de chemare în judecată privind recunoașterea nulității contractului de vînzare-cumparare a apartamentului. Printr-o Hotărâre judecătorească, cererea a fost respinsă pe motiv ca fiind nefondată, pierzând astfel dreptul de proprietate asupra unicului spațiu locativ pe care-l aveau.

Avocații IDOM au intervenit pentru a acorda asistență juridică beneficiarului la etapa contestării hotărârii judecătorești la Curtea de Apel Chișinău. Astfel, hotărârea prin care beneficiarul și mama sa au pierdut dreptul de proprietate asupra unicului bun imobil deținut a fost contestată și Curtea de Apel, prin deciza, sa a admis apelurile depuse, a casat hotărârea primei instanțe și a recunoscut nulitatea contractului de vînzare-cumparare a apartamentului.

În prezent litigiul se află pe rolul Curții Supreme de Justiție.

Despre redobîndirea dreptului de proprietate asupra imobilului, vorbim și în cazul lui Andrei (numele este schimbat – n.r.), care, la fel, a fost lipsit de capacitate juridică. Deoarece rudele apropiate ale beneficiarului au refuzat să aibă grijă de el, tutela asupra lui și asupra fratelui său a fost instituită pe numele unei persoane străine, care pe atunci exercita și funcția de şef a Direcţiei pentru protecţia drepturilor copilului. Tutorele nu a locuit împreună cu persoanele aflată sub tutelă dar i-a plasat în Internatul Psihoneurologic din Bălți. După moartea fratelui lui Andrei, tutorele, fără consimțămîntul beneficiarului, a vândut unei rude cota parte a apartamentului care aparținea fratelui lui Andrei.

Astfel, A.O. Keystone Moldova a solicitat avocaților din cadrul IDOM acordarea asistenței juridice acestui beneficiar, în special verificarea legalității administrării de către tutore a patrimoniului acestuia și a fratelui său, precum și a înstrăinării unei cote părți din proprietatea comună deținută de ultimii.

Potrivit avocatei din cadrul IDOM, Olesea Doronceanu –”Analizînd dosarele beneficiarilor s-a stabilit că plasarea lor într-o instituție psihoneurologică ridică foarte multe semne de întrebare, iar administrarea patrimoniului lor, în special înstrăinarea unei cote părți din proprietatea comună, nu este clară și aparent este abuzivă și contrară legii.

În interesele beneficiarului a fost depusă o plîngere penală la Centrul Național Anticorupție (CNA) prin care s-a solicitat să se dispună demararea unei investigații pentru elucidarea corectitudinii, proporționalității și legalității exercității atribuțiilor tutorelui și autorității tutelare în privința tutelaților.

La solicitarea IDOM, de către CNA s-a dispus deschiderea unei cauze penale în temeiul art. 328 CP RM “Exces de puterea sau depășirea atribuțiilor de serviciu”, ulterior beneficiarul a fost recunoscut în calitate de parte vătămată și audiat pe caz.

Cazul de află în derulare.

 

Pentru prima dată în Moldova, datorită activității IDOM, este posibil ca femeile însărcinate care trăiesc cu HIV să nască la orice maternitate din țară, respectând regulile generale și fără a fi discriminate

Ambasada Suediei în Chișinău – ”Suntem foarte mândri pentru rezultatele minunate obținute în 2017 de ONG-urile partenere în combaterea violenței domestice, promovarea drepturilor omului și libertății de exprimare prin intermediul mass-mediei pluraliste. Acum femeile care trăiesc cu HIV pot naște la orice spital din țară, persoanele cu dizabilități mintale pot exercita drepturi egale în fața legii, 465 de victime ale violenței domestice au beneficiat de asistență legală, etc.”

Citește mai multe despre eroii locali și eforturile ONG-urilor pe pagina oficială a Amasadei Suediei în Chișinău (articol în engleză): http://bit.ly/2mYeRwz

 

IDOM a organizat încă un training pentru managementul de conducere, inclusiv medicii-șefi de secție, asistenții medicali superiori, precum și personalul responsabil de asistarea și supravegherea pacienților din cadrul spitalului de psihiatrie din mun. Bălți

Astăzi, 27 decembrie 2017, IDOM a organizat un training privind ,,Abilitarea capacităților angajaților spitalelor de psihiatrie în vederea prevenirii torturii, tratamentului inuman și degradant”.

Evenimentul a fost destinat managementului de conducere (inclusiv medicii-șefi de secție, asistenții medicali superiori, precum și personalul responsabil de asistarea și supravegherea pacienților) din cadrul spitalului de psihiatrie din mun. Bălți.

Astfel, peste 70 persoane au fost instruite referitor la prevenirea relelor tratamente prin prisma standardelor CPT şi recomandărilor CAT. În calitate de formatori au fost Dumitru Russu – Coordonatorul Programului de Monitorizare și Raportare din cadrul IDOM și Ion Caracuian – Șeful Secției Combaterea Torturii din cadrul Procuraturii Generale a RM.

Această activitate este susținută financiar de Agenția Suedeză pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională (SIDA).

 

Experții IDOM au instruit alte peste 50 persoane referitor la prevenirea relelor tratamente prin prisma standardelor CPT și recomandărilor CAT

Pe data de 19 decembrie 2017, IDOM a organizat un training privind ,,Abilitarea capacităților angajaților spitalelor de psihiatrie în vederea prevenirii torturii, tratamentului inuman și degradant”.

Evenimentul a fost destinat managementului de conducere (inclusiv medicii-șefi de secție, asistenții medicali superiori, precum și personalul responsabil de asistarea și supravegherea pacienților) din cadrul spitalului de psihiatrie și ftiziopneumologie din Orhei.

Astfel, peste 50 persoane au fost instruite referitor la prevenirea relelor tratamente prin prisma standardelor CPT şi recomandărilor CAT. În calitate de formatori au fost Dumitru Russu – Coordonatorul Programului de Monitorizare și Raportare din cadrul IDOM și Ion Caracuian- Șeful Secției Combaterea Torturii din cadrul Procuraturii Generale a RM.

Această activitate este susținută financiar de Agenția Suedeză pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională (SIDA).