Condamnat la libertate pe cazul de malpraxis medical litigat de IDOM sau cum ,,lucrează” legea cu privire la amnistie

Condamnare penală pentru acțiuni de Malpraxis medical. Avocații din cadrul IDOM au reușit să probeze un caz de malpraxis medical în cadrul unui dosar penal.

În luna martie 2018, printr-o decizie a Curții Supreme de Justiție, s-a finisat examinarea și judecarea unui caz de malpraxis medical. Deși un medic a fost condamnat penal pentru o greșeală medicală în rezultatul căreia a survenit decesul unei paciente, actul de amnistie aplicat de instanța superioară a înlăturat consecințele condamnării. Astfel, amnistia a servit drept paravan pentru o recunoaștere formală a vinovăției făcută, exclusiv, în scopul evitării consecințelor condamnării. Această concluzie s-a reconfirmat ulterior, când vinovăția a fost negată de către medic într-un proces civil privind repararea prejudiciului pentru fapta penală.

 

Detaliile cazului

În iunie 2013, în incinta unei instituții medicale din mun. Chișinău, o tânără pacientă a decedat la doar câteva ore de la internare. Ea avea doar 24 ani, recent întemeiase o familie, iar cu 2 săptâmâni îninate de deces născuse o fetiță.

Avocații Programului de Litigare și Advocacy din cadrul IDOM au preluat cazul, iar în luna iulie 2013, în interesele soțului pacientei decedate, a fost depusă o plângere penală, prin care s-a solicitat dispunerea intentării unor cauze penale pe faptul comiterii infracţiunilor prevăzute de art.162 alin.2) lit. b) Codul Penal “Neacordarea de ajutor unui bolnav” şi art.213 p.b) CP „Încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale de către personalul medical din 4 instituții medicale, care la diferite etape au acordat asistență medicală pacientei decedate.

Procuratura sect. Rîșcani a pornit o cauza penală, iar învinuirea a fost înaintată unui medic reanimatolog din cadrul unei instituții medicale din mun.Chișinău. Medicul a fost învinuită în faptul că activând în calitate de medic reanimatolog, ignorând regulile și metodele de acordare a asistenței medicale, din neglijență, în cadrul efectuării unei intervenții chirurgicale, și anume cateterizarea venei centrale subclavia din partea stîngă, a lezat vena subclavia și apexul pulmonului stâng, iar acest fapt a provocat hemoragie masivă în cavitatea pleurală și colabarea totală a pulmonului stîng (în cutia toracică pe stînga se conținea 3 litri de lichid hemoragic, 1.0 kg de coaguli micții de sînge), fapt ce a servit drept cauză a decesului pacientei.

Raportul de expertiză medico-legală, pe lângă cauza nemijlocită a decesului, a mai constatat și faptul că la toate spitalizările pacientei i-a fost aplicat un tratament deplin, adecvat, dar cu întîrziere, astfel starea generală gravă a pacientei a fost una din contraindicațiile transferării ei în altă instituție curativă.

Comisia formată de Ministerul Sănătății, la solicitarea avocatului din cadrul IDOM pentru examinarea calității și volumului asistenței medicale acordate pacientei, deși a semnalat numeroase deficiențe în acordarea asistenței medicale, totuși a concluzionat că asistența medicală a fost sub-optimală, iar o altă tactică nu ar fi schimbat rezultatul, la nivel spitalicesc cazul putea fi considerat inevitabil.

Concluzia a fost bazată pe faptul că pacienta a fost diagnosticată corect abia post mortem cu o tumoare malignă, prin urmare, în timpul vieții, deși permanent s-a aflat în vizorul instituțiilor medicale, ea nu a fost diagnosticată corect și nici nu a primit tratament specific maladiei de care suferea.

Urmărirea penală și judecarea cauzei a durat 3 ani, timp în care medicul acuzat nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, nu s-a căit și a pledat nevinovat.

În 2016 prin Sentința Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău, s-a dispus: „X se recunoaște vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.213 lit.b) Cod Penal și în baza acestei legi i se stabilește pedeapsa 1 an închisoare. Conform art.90 Cod Penal, executarea pedepsei stabilite se suspendă condiționat pe un termen de probă de 2 ani. În temeiul art.78 alin.2) CP, pedeapsa complimentară-privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate se înlătură”.

Sentința de condamnare a fost contestată cu apel de către procuror, succesorul părții vătămate prin intermediul avocatului din cadrul IDOM, pe motivul blândeții pedepsei aplicate. Pe parcursul examinării cauzei penale și în susținerile verbale, soțul pacientei decedate niciodată nu a pledat pentru o condamnare cu executare reală a pedepsei de către medic și a lăsat la discreția instanței stabilirea pedepsei. Unica solicitare a succesorului a fost lipsirea medicului de dreptul de a exercita profesiunea de medic pe un termen de 3 ani și rezervarea dreptului de a înainta ulterior o acțiune civilă pentru recuperarea prejudiciului moral cauzat.

Inculpata X, la fel, a contestat Sentința Judecătoriei Rîșcani, solicitând în cererea de apel achitarea.

În februarie 2017, în ziua fixată pentru examinarea cererilor de apel, la începutul ședinței inculpata a depus o cerere de încetare a procesului penal în temeiul Legii cu privire la amnistie nr.210 din 29.07.2016, invocînd faptul că recunoaște vina și se căiește. Cererea de aplicare a Legii amnistiei contravenea solicitărilor din cererea de apel a inculpatei prin care ultima nu recunoștea vina și solicita să fie achitată.

Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău, a decis: Se resping ca nefondate apelurile declarate de procurorul în Procuratura Rîșcani, succesorul părții vătămate și avocatul Doronceanu Olesea împotriva Sentinței Judecătoriei Rîșcani; Se admit apelurile declarate de inculpata X; Se casează Sentința Judecătoriei Rîșcani; Se încetează procesul penal în privința lui X și se liberează de răspundere penală în legătură cu actul de amnistie.

În opinia avocaților IDOM, Decizia Curții de Apel Chișinău a admis o încălcare gravă a drepturilor succesorului părții vătămate, în special dreptul la un recurs efectiv (nu a fost examinată cererea sa de apel); dreptul la un proces echitabil și contradictoriu; s-a interpretat abuziv, ilegal și extinctiv legea; s-au încălcat normele procesuale de examinare a apelului; instanța a indicat constatări care nu corespund adevărului și care nu au avut loc.

Astfel, un proces judiciar care a necesitat mai mult de 3 ani pentru a proba un caz de malpraxis medical, s-a finisat în câteva minute printr-o ședință la Curtea de Apel, prin liberarea inculpatei de răspunderea penală. Medicul a recunoscut vina, nu deoarece a admis că a greșit, dar formal pentru a se eschiva de la răspunderea penală.

Avocatul din cadrul IDOM a contestat cu recurs la Curtea Supremă de Justiție Decizia Curții de Apel Chișinău solicitând casarea acesteia. În luna martie 2018 prin Decizia Curții Supreme de Justiție recursul a fost respins. Deși cererea de recurs a fost respinsă, unul dintre judecătorii din completul care a examinat recursul și a formulat o opinie separată prin care a pledat pentru o altă soluție decât cea adoptată cu majoritatea de voturi.

În motivarea opiniei separate, magistratul a expus majoritatea argumentelor apărării pe care s-a întemeiat cererea de recurs: la judecarea cauzei în apel a fost total viciată procedura de judecare; s-au încălcat mai multe norme procesuale care au generat încălcarea dreptului victimei la un proces echitabil și la un recurs efectiv (art,6,13 CEDO); motivarea soluției contravine dispozitivului; constatarea faptului că, de facto, participanții nu au asistat la examinarea cererilor de apel, nu s-au pronunțat asupra apelului etc.

În opinia avocaților din cadrul IDOM, actul de amnistie nu poate înlătura o condamnare penală dar poate servi drept cauză care înlătură consecințele condamnării, adică înlătură răspunderea penală.

Deși solicitarea aplicării actului de amnistie și aplicarea acesteia este un drept al inculpatului, acest drept nu poate afecta drepturile victimei, căreia în cazul dat i s-a negat dreptul la un proces echitabil prin mimarea judecării apelului și aplicarea amnistiei în baza recunoașterii vinovăției formale, nesincere și impusă de circumstanțe.

Pe marginea cazului dat va fi depusă o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului invocându-se violarea prevederilor art. 2, 6, 13 din CEDO.

 

Continuitatea cazului la nivel național

În 2017, în interesele soțului pacientei decedate, avocatul din cadrul IDOM a depus o cerere de chemare în judecată împotriva instituției medicale în care activa medicul privind compensarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile de malpraxis medical. În acțiunea civilă s-a solicitat constatarea violării prevederilor art. 2 și 8 CEDO și încasarea din contul pârâtului în folosul reclamantului (victima indirectă) a sumei X cu titlu de compensare a prejudiciul moral cauzat prin acțiunile ilicite ale pârâtului.

Reprezentantanții instituției medicale în care s-a produs acțiunea de malpraxis medical nu recunosc acțiunea și nici responsabilitatea instituției medicale pentru faptele angajaților. Medicul care a fost condamnat și, ulterior, amnistiat în cauza penală a participat la toate ședințele de judecată și din nou nu-și recunoaște vina, deși în cadrul dosarului penal pentru a evita consecințele condamnarii a recunoscut vina.

Procesul civil se află în derulare pe rolul instanței de fond.

Sentința, Decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău, Decizia CSJ și Opinia separată la Decizia CSJ poate fi consultată după cum urmează:

SENTINTA

DECIZIE_Colegiul Penal al Curtii de Apel Chisinau

Curtea Suprema de Justitie_DECIZIE

Curtea Suprema de Justitie_Opinie separata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *