25 de persoane care activează în cadrul Inspectoratelor de Poliție din mai multe regiuni ale Republicii au beneficiat de instruiri în vederea prevenirii torturii, reducerii relelor tratamente, abuzului și discriminării față de persoanele aflate în custodie

Grație suportului financiar oferit de Suedia și conform Acordului de colaborare cu Inspectoratul General al Poliției (IGP), Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) desfășoară activități de monitorizarea condițiilor de detenție ale persoanelor aflate în custodia poliției, activități de instruire, de litigare strategică, precum și activități de monitorizarea internatelor psihoneurologice și a spitalelor de psihiatrie privind respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.

În acest sens, în perioada 29-30 noiembrie 2018, în or. Vadul lui Vodă, complexul turistic „ODISEU, IDOM a organizat o instruire care a avut drept scop consolidarea capacităților poliției în vederea depășirii deficienților care generează încălcarea dreptului de a nu fi supus torturii, tratamentului inuman și degradant în izolatoarele de detenție provizorie. Astfel, 25 de persoane care activează în cadrul IDP-urilor din mai multe regiuni ale Republicii au beneficiat de aceste instruiri.

Ion Caracuian – Șeful secției Combaterea Torturii din cadrul Procuraturii Generale a RM a vorbit despre garanțiile privind neadmiterea relelor tratamente în Izolatoarele de Detenţie Provizorie, prezentând actele normative naționale și internaţionale. În cadrul sesiunii au fost explicate noţiunile de torturătratament inuman și tratament degradant, făcându-se referire la cadrul legal național, internațional, precum și la jurisprudența CEDO. Accentul a fost pus și pe necesitatea respectării regulamentului cu privire la procedura de identificare, înregistrare şi raportare a pretinselor cazuri de tortură, tratament inuman sau degradant, aprobat prin Ordinul Nr. 77 din  31.12.2013. La fel, participanții au fost capacitați în vederea limitelor aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, precum și despre rescurile neaplicării acestora.

Spre finalul primei zile de instruire, Natalia Toporeț – Expert Judiciar medico-legal în examinarea cazurilor de tortură a ținut un discurs referitor la aspectele medicale ale torturii și aplicarea metodologiei de examinare și documentare medicală a acestor cazuri. 

Arcadie Astrahan – Directorul Centrulul Comunitar de Sănătate Mintală Botanica, expert în sănătate mentală, a vorbit în cea dea doua zi despre importanța respectării drepturilor persoanelor cu deficiențe mentale și utilizatorilor de droguri injectabile aflați în custodia poliției.

Dumitru Russu – Coordonatorul Programului de Monitorizare și Raportare din cadrul IDOM a prezentat Conceptul de Egalitate, făcând referire la prevederile legislației internaționale și naționale cu privire la discriminare; a vorbit despre jurisprudența CEDO cu referire la Articolul 3 (dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentului inuman sau degradant) în cazurile de detenție a persoanelor cu dizabilități; despre Legea nr. 60 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, explicând detaliat termenul de ,,Acomodare rezonabilă”. Un capitol aparte a fost dedicat ,,Convenţiei privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi”.

 

RECUNOAȘTEREA PE CALE JUDICIARĂ DUPĂ 40 ANI A IDENTITĂȚII UNEI PERSOANE

IDOM a finisat cu succes cazul unui bărbat cu dizabilități care și-a petrecut 40 de ani din viață în Internatul Psihoneurologic Brînzeni, fără a deține certificat de naștere și buletin de identitate.

IDOM a preluat cazul la solicitarea Asociației Obștești Keystone Moldova, care a sesizat faptul că un bărbat de 48 de ani G.V. urmează să fie reintegrat în societate și este pregătit pentru traiul în comunitate, însă din cauza faptului că acesta nu deține acte de stare civilă (certificat de naștere, buletin de identitate) procesul de reintegrare în comunitate nu poate fi realizat.

La etapa prejudiciară Keystone și IDOM dispuneau doar de o informație conform căreia G.V. s-ar fi născut în anul 1969 în satul Recea, r. Strășeni, însă, în fondul de arhivă al actelor de stare civilă nu a fost identificată o astfel de persoană. În satul Recea au fost identificate presupuse rude și martori care susțineau că prin anii 1979 un copil_G.V. (părinții căruia au decedat demult) la vîrsta de 9 ani ar fi fost plasat într-un internat pentru copii din cauza dizabilității de care suferea și de atunci nimeni nu a mai auzit nimic de el.

În lipsa actelor de stare civilă care ar fi confirmat identitatea lui G.V. se impunea necesitatea constatării pe cale judiciară a faptului nașterii lui G.V. de către o anumită persoană, motiv pentru care în interesele lui G.V. a fost depusă o acțiune în instanța de judecată în procedură specială.

În cadrul examinării cauzei, datorită noilor acte găsite și prezentate de persoanele interesate (Primăria, Oficiul de Stare Civilă) precum și din depozițiilor martorilor citați și audiați, s-a reușit probarea faptului că G.V. de facto se născuse la altă dată, alt an și sub alt nume (G.S.), însă din motive necunoscute, la vârsta de 9 ani când  fusese plasat în Internatul Psihoneurologic Brînzeni i-au indicat alt nume, altă dată, lună și an de naștere.

Prin Hotărârea Judecătoriei Strășeni din 31.10.2018 s-a admis acțiunea și s-a constatat un fapt care are valoare juridică _ faptul că G.V. și G.S. sunt aceeași persoană, prin urmare în temeiul hotărârii judecătorești petiționarul va putea solicita fără impedimente legale eliberarea certificatului de naștere iar, ulterior, perfectarea buletinului de identitate.

De asemenea, IDOM a constatat că, spre regret, în Internatele Psihoneurologice din țară se mai află alte zeci de persoane ale căror identitate nu este cunoscută, iar acest fapt creează impedimente legale în calea integrării acestora în societate și beneficierea de toate drepturile consființite de lege. În acest context, se impune necesitatea implicării active a administrației instituțiilor unde sunt plasate astfel de persoane în vederea inițierii procedurilor legale necesare constatării identității acestora.

În instanța de judecată, interesele petiționarului au fost reprezentate de către avocata Doronceanu Olesea din cadrul Programului de Litigare și Advocacy, IDOM.

Hotărârea judecătorească din 31.10.2018 

IDOM A ORGANIZAT O INSTRUIRE DE TIP FORMARE DE FORMATORI ÎN DOMENIUL COMBATERII INFRACȚIUNILOR MOTIVATE DE URĂ

Conform Acordului de colaborare dintre IGP și IDOM din 6 octombrie 2016, precum și grație suportului financiar oferit de Konrad Adenauer Stiftung cu sediul în București și al Suediei, IDOM desfășoară activități de monitorizarea condițiilor de detenție ale persoanelor aflate în custodia poliției, activități de instruire, de litigare strategică, precum și activități de monitorizare a internatelor psihoneurologice și a spitalelor de psihiatrie privind respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.

La data de 18 Decembrie 2017, Republica Moldova a fost condamnată de către Comitetului ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale pentru eșecul statului în investigarea eficientă a infracțiunilor motivate de ură rasială și lipsa unui remediu efectiv în fața instanțelor naționale. În observațiile Comitetului din 12 mai 2017, asupra raportului Republicii Moldova privind respectarea și implementarea Convenției privind Eliminarea Discriminării Rasiale a recomandat statului să desfășoare programe de formare pentru ofițerii de poliție, judecători, avocați și funcționari de stat, inclusiv instruiri specializate privind prevenirea discriminării rasiale și drepturile consacrate în convenție. Totodată, Comitetul a solicită statului să furnizeze informații detaliate și statistici actualizate în următorul său raport periodic privind aceste programe de formare și impactul acestor instruiri asupra situației minorităților etnice.

În cadrul proiectului „Consolidarea capacității poliției de a combate infracțiunile de ură”, IDOM și-a propus acordarea suportului Poliției în vederea creșterii capacității de formare în domeniul infracțiunilor motivate de ură.

În acest sens, în perioada 811 octombrie 2018, în or.Vadul lui Vodă, Complexul turistic „ODISEU, IDOM a organizat o  instruire de tip formare de formatori în domeniul combaterii infracțiunilor motivate de ură, desfășurate de către Nicolae Crețu și Isvan Haller. În cadrul acestui eveniment au fost participat 18 persoane care sunt implicate în asigurarea pregătirii inițiale și continue a ofițerilor de poliție din cadrul MAI, CIPAL, IGP și ai Academiei de Poliție, și au fost abordate subiecte precum infracțiunile motivate de ură, cazuistica CEDO și standardele internaționale, tehnici de cunoaștere și spargere a gheții, structura generală a unei sesiuni de instruire, debrifarea tehnicilor, tehnici de motivare a adulților în activitățile de formare, tehnica GPP și prezentare altor tehnici, etapele procesului de învățare, tehnici de monitorizare a înțelegerii și atenției participanților în timpul prezentărilor, tehnici de aplicare și analiză a informațiilor prezentate și etapele procesului de învățare. La final, Vanu Jereghi – directorul executive din cadrul IDOM a înmânat certificate de participare și a ținut să mulțumească conducerii Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției pentru contribuția adusă în cadrul activităților desfășurate până în prezent, astfel exprimându-și convingerea în potențialul și perspectivele unei cooperări fructuoase și în viitor. 

Poze de la eveniment:

    

     

          

    

      

   

     

     

     

     

    

    

    

     

     

     

      

    

     

         

     

     

     

    

      

    

     

     

     

    

     

 

Astăzi, la sesizarea IDOM, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional articolului 13 alin. (1) lit. b) din Codul electoral, prin care persoanele cu dizabilități mentale declarate incapabile nu au dreptul la vot

Joi, 11 octombrie 2018, la sesizarea IDOM, prin intermediul avocatului instituției Cebanaș Alexandru și Dumitru Russu – Coordonator, Programul de Monitorizare și Raportare, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional articolului 13 alin. (1) lit. b) din Codul electoral, prin care persoanele cu dizabilități mentale declarate incapabile nu au dreptul la vot.

În fapt, în cadrul alegerilor prezidențiale din 30.10.2016, o persoană nu au putut să-și exercite dreptul la vot întrucât art. 13 alin. 1 lit. b) din Codul Electoral prevede restricții pentru persoanele cu dizabilități mentale și intelectuale. Articolul 4 alin. (2) din Constituție statuiază că „Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale”.

Principiile directoare trebuie extrase în mod clar din articolul 29 din CDPD și reafirmate recent (2014) în Comentariu General nr. 1 de către Comitetul ONU. Aceleași principii sunt reiterate și în Rezoluţia 1642 (2009) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind accesul la drepturi al persoanelor cu dizabilități şi participarea deplină şi activă a acestora în societate.  În acest sens, parlamentarii europeni au cerut statelor membre ale Consiliului Europei să adopte măsurile necesare „pentru a se asigura că, în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, persoanele plasate sub tutelă nu sunt private de drepturile lor fundamentale (nici măcar de dreptul de a vota), iar în cazul în care au nevoie de asistenţă externă pentru a-şi exercita aceste drepturi, li se va oferi sprijin corespunzător, fără a ignora dorinţele sau intenţiile acestora”.

Potrivit Articolului 29 din Convenție – Participarea la viaţa politică şi publică „Statele Părţi vor garanta persoanelor cu dizabilităţi drepturi politice şi posibilitatea de a beneficia de acestea, în condiţii de egalitate cu alţii, şi se angajează: (a) Să se asigure că persoanele cu dizabilităţi pot participa efectiv şi deplin la viaţa politică şi publică, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, în mod direct sau prin reprezentanţi liber aleşi, precum şi dreptul și oportunitatea de a vota şi de a fi alese, printre altele […]”

Scopul declarat de Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, conform articolului 1 este de a promova, proteja şi asigura exercitarea deplină şi în condiţii de egalitate a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului de către toate persoanele cu dizabilități şi de a promova respectul pentru demnitatea lor intrinsecă. Persoanele cu dizabilități includ acele persoane care au deficienţe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficienţe care, în interacţiune cu diferite bariere, pot îngrădi participarea deplină şi efectivă a persoanelor în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi. Fără a aduce atingere interpretării pe care Comitetul pentru Drepturile Omului o aduce articolului 25 din PIDCP sau Ghidului revizuit (19 decembrie 2011, No. 584 / 2010) adoptat de Comisia de la Veneţia, atunci când sunt interpretate în coroborare, articolele 1 şi 29 din CDPD garantează dreptul de vot activ şi pasiv al persoanelor cu deficiență mentală şi al persoanelor cu deficiențe psihosocială. Până în 2014, în lipsa unei interpretări oficiale a acestor norme de către Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, nu a fost posibil să se indice cu certitudine domeniul de aplicare a protecţiei prevăzute la articolul 29 din CDPD. Se poate deduce că privarea persoanelor cu dizabilitate de dreptul la participare politică care a fost considerată permisă înainte de intrarea în vigoare a CDPD trebui revizuită.

Dreptul internaţional şi european în domeniul drepturilor de vot ale persoanelor cu deficiențe intelectuale şi psihosiciale se orientează într-un ritm rapid către o participare deplină şi egală. Principiile internaţionale noi au avut şi vor avea impact la nivel naţional. Prin urmare Curtea Constituțională din Republica Moldova a dat dovadă de abordare progresistă ce va anticipa revizuirea repetată a cadrului legal național în materia electorală ce vizează persoanele cu dizabilități.

Astfel, Republica Moldova asigura implementarea efectivă a prevederilor articolului 29 din CDPD. Ingerința în dreptul la participare la viața politică și publică prevăzută de norma contestată nu este proporțională și reprezintă un tratament diferențiat exprimat prin restricționare, bazată pe stereotipuri și ipoteze generalizate cu privire la capacitatea unei persoane de a-și exercita dreptul de a alege. Restricție contrară drepturilor fundamentale statuate de art. 29 și 12 din Convenția privind Drepturile Persoaneșlor cu Dizabilități, prin urmare contrară art. 4 alin. (2) din Constituție.

Hotărârea curții:

Ședința poate fi urmărită aici: https://www.privesc.eu/arhiva/83938/Sedinta-Curtii-Constitutionale–dreptul-la-vot-al-persoanelor-cu-dizabilitati-de-ordin-mintal

 

 

 

IDOM a preluat 2 cazuri în care rudele pacienților internați într-un Spital de Psihiatrie invocă aplicarea Torturii și relelor tratamente

INSTITUTUL PENTRU DREPTURILE OMULUI DIN MOLDOVA

MOLDOVAN INSTITUTE FOR HUMAN RIGHTS

      IDOM

        COMUNICAT

La data de 29.09.2018 rudele a doi pacienți internați în IMSP Spitalul de Psihiatrie și Ftiziopneumonologie Orhei, au postat pe rețelele de socializare imagii cu apropiații lor, invocând faptul că în perioada aflării acestora la tratament au fost maltratați fizic, deoarece pe corpul acestora s-au depistat multiple semne de leziuni corporale.

Prezumând faptul că persoanele au fost supuse/expuse Torturii, tratamentelor inumane și/sau degradante în perioada aflării lor în custodia statului, avocații IDOM au contactat rudele și au preluat cazurile în scopul acordării asistenței juridice pacienților și elucidării circumstanțelor producerii leziunilor corporale celor doi pacienți în perioada aflării acestora la tratament în IMSP Spitalul de Psihiatrie și Ftiziopneumonologie Orhei.

La data de 01.10.2018, avocații din cadrul IDOM, Doronceanu Olesea, Cebanaș Alexandru și Andrei Lungu, s-au deplasat la IMSP Spitalul de Psihiatrie și Ftiziopneumonologie Orhei unde în scopul acordării asistenței juridice au vizitat pacienții care se prezumă că au fost supuși relelor tratamente; au discutat cu rudele acestora, cu alți pacienți, cu personalul medical și administrația instituției medicale; au solicitat și analizat toată documentația medicală pe numele acestora etc.

Constatările avocaților și acțiunile întreprinse

Pacienții care se prezumă că au fost supuși/expuși Torturii și relelor tratamente sunt un bărbat și o femeie, ambii în etate, unul dintre ei continua să fie internat în Spitalul de Psihiatrie Orhei iar unul fusese deja externat la solicitarea rudelor.

  1. În primul caz, pacientul B.A. a fost diagnosticat cu o maladie incurabilă și internat pentru tratament în staționar la data de 10.09.2018 în baza îndreptării medicului psihiatru din Orhei. La internare, pacientul a fost examinat și nu avea pe corp nici o leziune corporală vizibilă.

La data de 27.09.2018 soția și fiica pacientului B.A. au venit să-l viziteze și au constatat că pe suprafața corpului acestuia erau multiple leziuni corporale. Pacientul nu a putut explica ce s-a întâmplat cu el deoarece nu vorbește iar maladia cu care a fost diagnosticat nu-i permite să conștientizeze starea de fapt a lucrurilor. Din explicațiile personalului medical, rudelor l-i s-a comunicat că leziunile corporale pacientului i-au fost provocate la data de 26.09.2018, pe timpul nopții de către un alt pacient plasat în același salon cu B.A.

Avocații IDOM au constatat că deși de la data incidentului trecuseră 6 zile, pe corpul pacientului B.A. încă se regăseau multiple semne de violență sub forma leziunilor corporale, astfel fața pacientului era  edemată, ochii roșii și inflamați, în regiunea capului, frunții, ochilor, obrajilor, nasului, urechii, gâtului avea multiple tăieturi, julituri, echimoze care încă sângerau. Pe suprafața cutiei toracice și a abdomenului B.A. avea multiple leziuni corporale sub forma edemelor și echimozelor. La fel, leziuni s-au depistat pe spate, pe ambii omoplați, în regiunea rinichilor, pe brațul stîng și pe piciorul drept.

Analizînd documentația medicală și registrele pe numele pacientului B.A. s-au stabilit unele circumstanțe care nu coincid cu poziția oficială și explicația finală oferită rudelor de administrația instituției medicale.

Astfel, din registrele de evidență rezultă că pacientul B.A. ar fi fost agresat de 2 ori, prima oară la data de 24.09.2018 de către un pacient și a doua oară de către același pacient deja la data de 25.09.2018. Din registre mai rezultă că infirmierul de gardă inițial ar fi explicat că B.A. a căzut și s-a lovit de un calorifer iar ulterior a explicat că la data de 25.09.2018 în jurul orelor 05.00 dimineața a văzut cum B.A. era lovit cu o lingură de către un alt pacient din același salon.

Pacienții din același salon cu B.A. fie nu pot explica ce s-a întâmplat din cauza maladiei psihice cu care sunt diagnosticați, fie susțin că nu au văzut cine l-a maltratat fizic pe B.A. deoarece când s-au trezit în salon era doar infirmierul de gardă, pacientul presupus a fi agresor și B.A., care se afla pe podea și era plin de sânge.

Pacientul care se susține că l-ar fi agresat pe B.A. nu are nici o leziune corporală și nici nu poate explica ce s-a întâmplat din cauza maladiei de care suferă.

  1. Al doilea caz preluat este al unei paciente G.E., care a fost internată în IMSP Spitalul de Psihiatrie și Ftiziopneumonologie Orhei de 2 ori, de pe 08.07.2018-16.08.2018 și de pe 21.08.2018-19.09.2018.

Rudele pacientei (fiica) susține că G.E. ar fi fost victima Torturii și relelor tratamente în intervalul de timp cînd a fost internată prima oară în spital.

Analizînd documentația medicală și registrele pe numele pacientei G.E. s-a stabilit că ea a fost internată primar la data de 08.07.2018 și conform înscrisurilor din zilnicul asistenților medicali, la examinare s-a depisat o plagă și vânătaie sub ochiul stâng. Prezența acestor leziuni este negată de fiica pacientei și șoferul de taxi care ar fi adus-o pe pacientă la spital.

În ziua externării (16.08.2018) fiica pacientei a luat-o pe mama sa acasă iar seara cînd îi făcea baie a observat pe corpul acesteia multiple vătămări. Tot atunci ruda pacientei a telefon la instituția medicală unde fusese internată pacienta și s-a plâns pe faptul că mama sa a fost torturată în perioada aflării sale la tratament, însă instituția medicală nu a venit cu nici o reacție. Ulterior, la data de 21.08.2018 G.E. repetat a fost internată în IMSP Spitalul de Orhei și în urma discuțiilor cu personalul medical avocații au constatat că o asistentă medicală confirmă că a văzut pe corpul lui G.E. leziuni.

 

 

De asemenea, avocații au constatat că condițiile în care sunt plasați pacienții sunt degradante: în secții persistă un miros insuportabil, saloanele nu sunt aerisite; la veceu nu este hârtie igienică; la baie lipsește apa caldă în boiler și nu sunt produse de igienă personală (săpun, perii, pastă de dinți, șampon, prosop etc); pacienții fac baie doar o dată pe săptămînă.

Făcând referire la circumstanțele expuse mai sus, în primul rând dorim să accentuăm faptul că persoanele plasate în instituții medicale se află în custodia organelor de stat, lor revenindu-le obligația de a le proteja integritatea fizică și psihică și de a le asigura respectarea drepturilor, inclusiv de a nu fi supuși torturii și relelor tratamente. Prezența multiplelor leziuni corporale la pacienți în perioada aflării lor în custodia instituției medicale, denotă faptul că nu este asigurată securitatea pacienților și nici nu se întreprind măsuri pentru a investiga astfel de cazuri sau a preveni producerea acestora pe viitor.

Circumstanțele constatate de avocați relevă faptul că administrația instituției medicale, contrar legii nu se autosesizează pentru a elucida cazurile în care sunt provocate leziuni corporale pacienților; nu se dispune demararea imediată a anchetelor de serviciu pentru a constata fapte și sancționa responsabilii (cazurile au devenit publice și s-au efectuat anchete de serviciu după mediatizarea de către rude); nu se întreprinnd măsuri de asigurare a securității pacientului chiar dacă anterior au fost înregistrate conflicte și violențe cu presupuși agresori; nu se informează și sesizează organele procuraturii despre cazurile de violență constatate; nu se anunță rudele despre incidentele produse.

Din faptele prezentate mai sus, rezultă o bănuială rezonabilă că pacienții au fost expuși/supuși torturii și tratamentului inuman și degradant (art. 1661 Cod Penal RM) în perioada aflării lor la tratament în Spitalul de Psihiatrie Orhei. Astfel, avocații IDOM consideră că există temeiuri de a iniția o investigație penală, prin prisma prevederilor art.166/1 Tortura, tratamentul inuman sau degradant CP RM pentru a stabili cu certitudine circumstanțele producerii leziunilor corporale pacienților și a atrage la răspundere persoanele responsabile de aplicarea violenței sau neasigurarea securității.

În interesele ambilor pacienți, avocații IDOM au întocmit și depus la Procuratura Orhei o plîngere penală invocându-se bănuiala rezobabilă de comiterea a infracțiunii prevăzute de art. 1661 Cod Penal RM “Tortura, tratamentul inuman sau degradant”. La moment, Procuratura Orhei a demarat o investigație penală la sesizarea avocaților și se efectuează acțiuni de urmărire penală pe ambele cazuri.

Pentru detalii care se referă la cazurile expuse mai sus, ne puteți contacta la tel./fax: (+373 22) 244 911; 838 408; 838 409; e-mail: [email protected]; web: www.idom.md.

 

Oficiul ONU pentru drepturile omului (OHCHR) în parteneriat cu Mecanismul Național de Prevenire a Torturii (MNP), Asociația Promo-LEX, Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” și Institutul pentru Drepturile Omului (IDOM) organizează o conferință la tema: ,,Aplicarea standardelor ONU împotriva torturii  și relelor tratamente în Republica Moldova”

Evenimentul se desfășoară astăzi, 26 septembrie 2018, între orele 9.30 – 16.00, la Summit Events, or. Chișinău, Moldova și poate fi urmărit live pe – https://realitatealive.md/live-conferin-a-organizata-de-oficiul-onu-pentru-drepturile-omului-ohchr-cu-genericul-aplicarea-standardelor-onu-impotriva-torturii-i-relelor-tratamente-in-republica-moldova—84246.html.

În noiembrie 2017, Comitetul ONU împotriva torturii (CAT) a revizuit Raportul de Stat prezentat de Republica Moldova. Comitetul a emis ulterior un set de recomandări pentru a asigura respectarea deplină a dreptului absolut de a nu fi supus torturii și/sau tratamentelor inumane și degradante.

În observațiile finale Comitetul, inter alia, a solicitat Republicii Moldova să furnizeze până la 6 decembrie 2018 informații despre pașii întreprinși ca urmare a recomandărilor Comitetului referitor la următoarele aspecte:

1. Măsurile întreprinse ca urmare a recomandărilor Comitetului privind Mecanismul Național de Prevenire a Torturii în conformitate cu principiile privind statutul instituțiilor naționale pentru promovarea și protecția drepturilor omului (Principiile de la Paris);

2.Asigurarea garanțiilor legale fundamentale persoanelor private de libertate;

3.Decesul în detenție a lui Andrei Brăguță.

Moldova a fost invitată să disemineze pe larg raportul său și recomandările Comitetului ca un pas important în vederea sensibilizării opiniei publice și implicării actorilor importanți pentru a contribui la promovarea ulterioară a drepturilor omului în țară. În acest context, Oficiul ONU pentru drepturile omului, în colaborare cu organizațiile societății civile din Moldova organizează Conferința: ,,Aplicarea standardelor ONU împotriva torturii și relelor tratamente în Republica Moldova”.

Scopul Conferinței este de a sensibiliza opinia publică referitor la importanța aplicării standardelor ONU și constatărilor mecanismelor ONU cu referire la relevanța combaterii și prevenirii torturii și tratamentelor inumane și degradante.

Obiectivele Conferinței sunt: a) evaluarea gradului de implementare a recomandărilor CAT, în special pe cele mai stringente aspecte specificate de Comitet; b) consolidarea capacităților actorilor din domeniul combaterii și prevenirii torturii, tratamentelor inumane și degradante, în activitatea de monitorizare, raportare, investigare precum și oferire a serviciilor de remediere victimelor.

Formatul conferinței constă dintr-o sesiune plenară și trei paneluri de discuție, un panel comun urmat de două paneluri ce vor avea loc în paralel.

 

IDOM a organizat o vizită de studiu de trei zile în Republica Cehă pentru colaboratori ai Ministerului de Interne/IGP, Procuraturii Generale din Republica Moldova, precum și reprezentanți ai Oficiului Avocatului Poporului

Începând cu luna martie 2018, Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) implementează Proiectul „Consolidarea capacităților instituționale și advocacy în vederea respectării drepturilor persoanelor aflate în custodia poliției” în colaborare cu Ambasada Republicii Cehe la Chișinău.

Una din principalele activități ale proiectului a inclus organizarea unei vizite de studiu de trei zile în Republica Cehă pentru colaboratori ai Ministerului de Interne/IGP, Procuraturii Generale din Republica Moldova, precum și un reprezentan al Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii.

În acest context, în perioada 10-14 septembrie 2018, IDOM a organizat în colaborare cu Ministerul de Interne din Republica Cehă vizita de studiu care a avut drept scop vizitarea locurilor de detenție din cadrul poliției și desfășurarea întâlnirilor cu instituțiile-cheie relevante din Republica Cehă, precum ar fi Ministerul de Interne, Direcția Serviciului de Poliție Externă, Procuratura, Ombudsmanul, Comitetul Helsinki, Amnesty International și alte instituții care coordonează și supraveghează domeniul arestului preventiv și escortei persoanelor aflate în custodia poliției. Vizita de studiu s-a focusat pe identificarea soluțiilor în vederea depășirii carențelor Republicii Moldova cu privire la asigurarea și respectarea drepturilor persoanelor aflate în custodia poliției, precum și schimbul de experiență cu privire la bunele practici existente în acest domeniu.

În urma acestei vizite, IDOM își propune să desfășoare activități de lobby și advocacy, să organizeze mese rotunde cu autoritățile și factorii de decizie relevanți, să consolideze capacitățile poliției în vederea utilizării efective a mecanismelor de dezvoltare și cooperare la nivel național și internațional în domeniul protecției drepturilor persoanelor aflate în custodia poliției și punerea în aplicare a măsurilor eficiente pentru prevenirea relelor tratamente, abuzului și discriminării.

Fotografii realizate în cadrul vizitei de studiu:

    

     

                             

      

     

    

       

 

800.000 LEI DESPĂGUBIRI PENTRU PREJUDICIUL MORAL CAUZAT UNEI TINERE PRIN EFECTUAREA UNEI INTERVENȚII CHIRURGICALE SOLDATE CU PIERDEREA CAPACITĂȚII DE REPRODUCERE  

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) a reprezentat în instanța de judecată interesele unei tinere care a invocat faptul că în rezultatul unei intervenții chirurgicale i-au fost înlăturate ovarele și trompele uterine, cauzându-i astfel o vătămare corporală gravă și pierderea capacității de reproducere.

Intervenția chirurgicală de Laparotomie/Anexectomie bilaterală, efectuată în lipsa consimțământului informat al pacientei, s-a dovedit a fi conform Rapoartelor de Expertiză Judiciară o decizie incorectă și neargumentată, extirparea ovarelor și a trompelor uterine putea fi evitată. Inlăturarea chirurgicală a ovarelor a cauzat pacientei instalarea menopauzei precoce și a diagnosticului de sterilitate.

Circumstanțele cazului:

Avocații IDOM au preluat cazul în luna februarie 2017 la sesizarea unei tinere și a mamei acesteia care au solicitat intervenția și acordarea asistenței juridice în probarea unui pretins caz de malpraxis medical și obținerea pe cale judiciară a compensațiilor materiale și morale cauzate prin acțiunile ilicite ale personalului medical din cadrul unei instituții medicale.

Din relatările tinerei, în iarna anului 2014, dimineața, a fost internată într-o instituție medicală acuzând dureri abdominale. În cadrul instituției medicale respective, pentru stabilirea diagnosticului, pacienta a fost supusă mai multor investigații medicale; transferată în secția chirurgie septică unde a fost examinată de câțiva medicii chirurgi care au exclus careva probleme de ordin ginecologic și au stabilit diagnosticul preventiv: Abdomen acut, Ocluzie intestinală. Medicii au decis că starea de sănătate a pacientei impune efectuarea unei intervenții chirurgicale în regim de urgență. Deși rezultatele examenului ultrasonografic indica probleme de natură ginecologică (formațiuni chistice bilateral, pe dreapta aspect endometrial, nu se exclude inflamator), medicii chirurgi nu au solicitat consultația sau implicarea din start în intervenția chirurgicală preconizată a unui medic ginecolog.

Intervenția chirurgicală, deși urgentă, a început abia spre seară, la orele 15.30 prin Laparotomie mediană și a fost efectuată de 3 medicii chirurgi. În timpul intervenției chirurgicale, medicii chirurgi au identificat că sursa de infecție este de profil ginecologic și au invitat în sala de operație un medic ginecolog, care a decis și a efectuat Anexectomia bilaterală (înlăturarea ovarelor și trompelor uterine). Din declarațiile ulterioare ale medicilor chirurgi, s-a stabilit că decizia de înlăturare a trompelor uterine și a ovarelor a aparținut medicului ginecolog, chirurgii la rândul lor (deși nu erau factori de decizie) au susținut această decizie și o consideră una corectă. Medicul ginecolog a susținut că nu a fost implicată în diagnosticarea pacientei la etapa preoperatorie iar decizia de înlăturare a trompelor uterine și a ovarelor a fost luată în timpul intervenției chirurgicale și a fost una colectivă nu personală.

Anterior intervenției chirurgicale, nimeni din personalul medical nu a solicitat acordul pacientei pentru efectuarea intervenției chirurgicale deși acest acord informat este obligatoriu, nu i-au explicat în ce constă intervenția sau care ar putea fi consecințele postoperatorii, deși la acel moment starea ei nu era extrem de gravă, ea era lucidă și conștientă. Ulterior, tânăra a aflat că acordul informat pentru intervenția chirurgicală a fost solicitat și semnat de către mama sa, care a semnat un acord pentru intervenția chirurgicală, dar nu și pentru înlăturarea ovarelor și trompelor uterine ale fiicei sale.

În luna martie 2017 IDOM, în interesele tinerei și a mamei acesteia (victimă indirectă) a depus o acțiune în instanța de judecată împotriva instituției medicale privind compensarea prejudiciului moral și material cauzat.

În acțiune s-a solicitat: Constatarea faptului că intervenția chirurgicală de Laparotomie mediană/Anexectomie bilaterală (înlăturarea ovarelor și trompelor uterine) a fost una nejustificată, incorectă, neargumentată și a avut drept consecință vătămarea corporală gravă a sănătății pacientei; Constatarea faptului că asistența medicală acordată pacientei a fost incompletă prin omisiunea de a stabili preoperator diagnoză corectă, doar parția corectă; prin omisiunea de a informa pacienta despre riscurile, necesitatea, consecințele intervenției; prin omisiunea de a solicita consimțămîntul pacientei pentru intervenția chirurgicală; prin subestimarea rezultatelor ultrasonografiei și omisiunea de a implicarea la etapa preoperatorie a unui medic ginecolog; Încasarea din contul instituției medicale în folosul reclamantei a sumei de 2.000.000 lei  (două milioane lei) cu titlu de compensare a prejudiciului moral; Încasarea din contul instituției medicale în folosul mamei pacientei a sumei de 200.000 lei  (două sute mii lei) cu titlu de compensare a prejudiciul moral cauzat; Încasarea din contul instituției medicale în folosul reclamantei a sumei de 148,834.16  (una sută patruzeci și opt mii opt sute treizeci și patru lei șaisprzece bani) cu titlu de compensare a prejudiciul material cauzat.

În cadrul ședințelor de judecată s-a probat prejudiciul material cauzat precum și prejudiciul moral manifestat prin suferințele fizice și psihice pe care pacienta le-a suportat și continuă să le suporte zilnic. Astfel, tinerei i-au fost cauzate suferințe provocate de incapacitatea de a avea copii deoarece înlăturarea nejustificată a organelor reproductive a cauzat imposibilitatea pe viitor de a concepe și a naște un copil, de a trăi emoțiile unei sarcini, de a fi mamă, de a alăpta, a crește și îngriji un copil. Tânăra la momentul operației nu avea copii și sterilitatea i-a cauzat acesteia o traumă psihologică imensă, această durere fiind amplificată de conștientizarea faptului că situația este iremediabilă. De asemenea, prejudiciul moral a fost justificat și prin suferința provocată de incapacitatea reclamantei de a întemeia o familie; suferința provocată de incapacitatea de a munci și de a se întreține financiar (din cauza depresiei apărută pe fonul stresului); suferințe cauzate de scăderea calității vieții (menopauza implică administrarea pentru tot restul vieții a terapiei de substituție hormonală care generează pe lângă administrarea continuă a preparatelor hormonale și stări de suferință, cauzează creșterea considerabilă în greutate, sporește riscul de apariție a cancerului mamar sau a cancerului de col uterin, sporește riscul apariției osteoporozei și a infecțiilor căilor urinare etc).

Vinovăția personalului medical din cadrul instituției medicale unde a fost operată pacienta, a fost probată și prin 2 Rapoarte de expertiză judiciară prin care s-a constatat că: Înlăturarea ambele ovare și a trompele uterine a fost o decizie incorectă și neargumentată atât prin datele din fișa medicală, cât și conform literaturii de specialitate; Extirparea ovarelor și trompelor uterine putea fi evitată; Diagnosticul preoperator ultrasonografic (unde se suspectă endometrioza ovariană) a fost subestimat; Înlăturarea ovarelor și trompelor nu a avut indicații vitale și a fost selectată ca o metodă incorectă de tratament chirurgical; O astfel de operație poate fi efectuată doar la prezența acordului informat, explicit și în formă scrisă”.

În luna iulie 2018, prin hotărârea instanței de judecată de fond s-a hotărât: „Se admite parțial cererea de chemare în judecată privind încasarea prejudiciului moral și material; Se încasează de la IMSP SCM X în beneficiul reclamantei suma de  800 000 (opt sute mii) lei cu titlu de prejuduciu moral și ca prejudiciu material suma de 14328,92 (patrusprezece mii trei sute douăzeci și opt lei nouăzeci și doi bani)”.

Hotărârea instanței de fond va fi contestată la Curtea de Apel, deoarece deși acțiunea a fost admisă parțial, reclamantele consideră că suma prejudiciului moral și material dispus a fi încasat prin hotărârea judecătorească este prea mică.

În instanța de judecată, interesele reclamantei și mamei acesteia au fost reprezentate de către avocata Doronceanu Olesea din cadrul Programului de Litigare și Advocacy IDOM.

 Hotărâre judecătorească

 

 

 

 

50 de polițiști care activează în cadrul Izolatoarelor de detenție preventivă din regiunile de nord, centru și sud ale RM au beneficiat timp de 2 zile de instruire în domeniul drepturilor omului, prevenire torturii și relelor tratamente

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM), grație suportului financiar oferit prin intermediul Agenției Suedeze pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională (Sida), precum și în baza Acordului de parteneriat semnat în 2016 cu Inspectoratul General al Poliției (IGP), a organizat două cursuri de instruire în perioada 17-18 iulie curent și, respectiv, 19-20 iulie, anul curent. Drept scop, în cadrul acestor evenimente au fost consolidate capacitățile Poliției în vederea depășirii deficienților care generează încălcarea dreptului de a nu fi supus torturii, tratamentului inuman și degradant în izolatoarele de detenție provizorie.

Astfel, 50 de persoane care activează în cadrul Izolatoarelor de detenție preventivă din regiunea de nord, centru și sud au beneficiat de aceste instruiri. Ambele evenimente s-au desfășurat în or. Vadul lui Vodă, Complexul turistic „ODISEU.

             

Vanu Jereghi – Director Executiv, IDOM a venit cu un cuvânt de deschidere, urmat de Vadim Ardeleanu – Manager de proiect al IGP care s-a referit la evoluțiile privind respectarea drepturilor persoanelor aflate în custodia Poliției. În acest sens au fost prezentate obiectivele, mecanismul de implementare, domeniile de intervenție, observațiile, recomandările, precum și riscurile în procesul de implementare a Strategiei de dezvoltare a Poliției pentru anii 2016-2020 și a Planul de Acțiuni privind reducerea relelor tratamente, abuzului și discriminării față de persoanele aflate în custodia Poliției.

              

              

Dumitru Russu – Coordonatorul Programului de Monitorizare și Raportare din cadrul IDOM a încurajat participanții pentru a avea un dialog express, vorbind despre Drepturile Omului și Conceptul de Egalitate. Dumitru a făcut referire la prevederile legislației internaționale și naționale cu privire la discriminare; a vorbit despre jurisprudența CEDO cu referire la Articolul 3 (dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentului inuman sau degradant) în cazurile de detenție a persoanelor cu dizabilități; despre Legea nr. 60 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, explicând detaliat termenul de ,,Acomodare rezonabilă”. Un capitol aparte a fost dedicat ,,Convenţiei privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi”.

               

Spre finalul primei zile de instruire, Svetlana Doltu – Membru al Consiliului pentru Prevenirea Torturii a vorbit despre asigurarea dreptului la sănătate în cadrul IDP, referindu-se, în special, la Decizii CEDO privind sănătatea, relevante și pentru Republica Moldova; la drepturile persoanele reţinute/deținute care sunt considerate de CPT ca având o importanţă deosebită; Regulile Nelson Mandela, la modalitatea de asigurare a activităților medicale în IDP-uri.

               

În ziua următoare, Ion Caracuian – Șeful secției Combaterea Torturii din cadrul Procuraturii Generale a RM a vorbit despre garanțiile privind neadmiterea relelor tratamente în Izolatoarele de Detenţie Provizorie, prezentând actele normative naționale și internaţionale. În cadrul sesiunii au fost explicate noţiunile de tortură, tratament inuman și tratament degradant, făcându-se referire la cadrul legal național, internațional, precum și la jurisprudența CEDO. Accentul a fost pus și pe necesitatea respectării regulamentului cu privire la procedura de identificare, înregistrare şi raportare a pretinselor cazuri de tortură, tratament inuman sau degradant, aprobat prin Ordinul Nr. 77 din  31.12.2013[1]. La fel, participanții au fost capacitați despre limitele aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, precum și despre rescurile neaplicării acestora.

Arcadie Astrahan – Directorul Centrulul Comunitar de Sănătate Mintală Botanica, specialist în drepturile omului și sănătate, a vorbit despre importanța respectării drepturilor persoanelor cu deficiențe mentale și utilizatorilor de droguri injectabile aflați în custodia poliției.

               

La final reprezentanții IDOM au înmânat certificate de participare și au ținut să mulțumească conducerii Inspectoratului General al Poliției pentru contribuția adusă în cadrul activităților desfășurate până în prezent.

        

 

 

 

600.000 lei pentru infectarea cu HIV a unui nou-născut. Trei instituții medicale au fost recunoscute vinovate și obligate să achite această sumă cu titlu de compesare a prejudiciului moral cauzat

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) a probat vinovăția și responsabilitatea personalului medical din cadrul a trei instituții medicale publice prin acțiunile și inacțiunile cărora s-au cauzat prejudicii vieții și sănătății unei mamei și fiului acesteia drept urmare a infectării ultimului cu virusul HIV.

Circumstanțele cazului

Programul de Litigare și Advocacy din cadrul IDOM a preluat acest caz în luna iulie 2017. Cazul a fost relatat de o mamă care a solicitat implicarea avocaților din cadrul IDOM și acordarea asistenței juridice calificate în scopul elucidării circumstanțelor infectării fiului acesteia cu virusul HIV, divulgării nejustificate a datelor sale personale cu caracter medical și atragerea la răspundere a persoanelor responsabile de infectarea copilului cu virusul HIV, precum și a celor care au divulgat sau au admis divulgarea informațiilor confidențiale privind starea sa de sănătate.

Femeia a relatat că în anul 2016 a născut un baiăt, iar la cîteva zile de la nașterea acestuia a aflat, pentru prima oară, că ea este purtătoare a virusului HIV, iar ulterior, s-a constatat și faptul infectării copilului acesteia, deși în perioada sarcinii aceasta a fost testată de 2 ori la marcherii virsului HIV și primul rezultat al testări a fost unul negativ.

Pentru a elucida circumstanțele infectării copilului, în adresa Ministerului Sănătății RM a fost depusă o plângere pe acțiunile personalului medical de diferit nivel prin care s-a solicitat: „Efectuarea sau dispunerea efectuării unei anchete epidemiologice care ar elucida cauzele și circumstanțele expunerii la riscul de infectare și infectării cu HIV a copilului; investigarea respectării de către toate instituțiile medicale implicate în acest caz a prevederilor legii și a protocoalelor în situațiile depistării, profilaxiei și tratamentului în caz de suspiciuni sau infectare cu HIV ale mamei și copilului; constatarea circumstanțelor divulgării informațiilor confidențiale cu privire la starea de sănătate mamei de către personalul medical neautorizat și sancționarea responsabililor pentru fapta de divulgare”.

Ministerul Sănătății a efectuat în mod obiectiv și imparțial investigația, iar în rezultatul vizitei de evaluare a fost întocmită o Notă informativă ce elucidează obiectiv și complet cauzele și circumstanțele expunerii la riscul de infectare și infectării cu virusul HIV a copilului.

Comisia a constatat un șir de încălcări și a concluzionat că toate aceste nereguli au dus la faptul că gravida nu a fost diagnosticată la timp cu infecția HIV și nu a inițiat tratamentul ARV anterior și în timpul sarcinii, iar nou-născutul a fost alimentat la sân și nu i s-a inițiat tratamentul ARV profilactic în primele 72 ore de viață. Neefectuarea acestor măsuri de profilaxie au dus la creșterea riscului de infectare al născutului de la 2% la 40-45%.

În luna septembrie 2017 IDOM, reprezentând interesele mamei și ale copilului, a acționat în judecată 3 instituții medicale și a solicitat: Constatarea violării dreptului la sănătate, integritate fizică și pshihică, viață (art.2 CEDO) în privința fiului reclamantei, prin infectarea acestuia cu virusului HIV în rezultatul erorilor și neglijenței comise de personalul medical; Constatarea încălcării dreptului la sănătate și la integritate fizică, dreptul la viață privată a reclamantei prin omisiunea de a diagnostica la timp în timpul sarcinii prezența virusului HIV în organism și nerespectarea confidențialității; Constatarea divulgării informațiilor confidențiale cu privire la starea de sănătate a reclamantei de către personalul medical neautorizat; Încasarea din contul pârâților în mod solidar în folosul reclamantei și a fiului a sumei de 1.000.000 lei  (un milion lei) cu titlu de compensare a prejudiciul moral cauzat prin acțiunile ilicite ale pârâților.

În cadrul ședințelor de judecată s-a probat faptul că transmiterea HIV de la mamă la făt se realizează transplacentar (15%), în timpul nașterii și travaliului (15%) și în timpul alăptării (15%), astfel riscul transmiterii HIV de la mamă infectată la făt este de 13% și 50%, în medie 30,0-45% în lipsa tratamentului ARV profilactic. Tratamentul ART administrat mamei în timpul sarcinii și al nașterii, absența alaptării și TARV profilactic admininistrat copilului imediat după naștere reduc riscul transmiterii HIV la copil pînă la 2%.

Din declarațiile expuse de reclamantă și circumstanțele constatate de comisia formată de Ministerul Sănătății, rezulta că personalul medical de diferit nivel, din diferite instituții medicale, din neglijență și lipsă de profesionalism nu au dat dovadă de diligența necesară și nu au întreprins toate măsurile de diagnostic și prevenire prevăzute de lege și de protocolul Clinic Național “Infecția HIV la adult și adolescent”, iar drept rezultat, un nou-născut, a fost expus riscului de infectare și a fost infectat cu virusul HIV. Reclamanta nu a fost diagnosticată la timp cu virusul HIV deși pe parcursul sarcinii a fost testată de 2 ori la marcherii HIV, în consecință nu a primit tratament în timpul sarcinii, astfel în timpul sarcinii, la naștere sau la alaptare copilul său s-a infectat cu virusul HIV. Infectarea ar fi putut fi evitată dacă toți lucrătorii medicali și-ar fi îndeplinit conștiincios și responsabil atribuțiile de serviciu.

Deși reclamanta a respectat toate indicațiile medicale și a fost testată la marcherii HIV, probele de sânge au fost păstrate în condiții necorespunzătoare și expediate tardiv la laborator; rezultatele testării nu au fost anunțate la timp și s-a omis administrarea tratamentului. Totodată, deși în timpul nașterii personalul medical din maternitate cunoștea că nu sunt rezultatele la testarea repetată la marcherii HIV, totuși nici ea nici copilul nu a primit tratament profilactic și nu s-a solicitat excluderea alaptării, prin urmare nou-născutul a fost expus riscului de infectare din neglijența personalului medical, prin omisiunea administrării tratamentului necesar și excluderii alaptării la sân.

În luna iunie 2018, prin hotărârea instanței de fond s-a admis parțial cererea de chemare în judecată și s-a constatat: Violarea dreptului la sănătate, integritate fizică și pshihică, viață în privința fiului reclamantei, prin infectarea acestuia cu virusului HIV în rezultatul erorilor și neglijenței comise de personalul medical; Constatarea încălcării dreptului la sănătate și la integritate fizică a reclamantei prin omisiunea de a diagnostica la timp în timpul sarcinii prezența virusului HIV în organism; Încasarea în mod solidar de la 3 instituții medicale în beneficiului reclamnților al prejudiciului moral în sumă de 600 000 (șase sute mii) lei.

Hotărârea instanței de fond va fi contestată la Curtea de Apel, deoarece, deși au fost constatate și admise cele mai grave încălcări comise, totuși nu s-a dispus încasarea integrală a prejudiciului solicitat și nici nu s-a constatat divulgarea informaților confidențiale privind starea sa de sănătate.

În decursul celor 8 ani de când IDOM acordă asistență juridică persoanelor care trăiesc cu HIV, acesta este primul caz preluat și litigat, caz în care s-a invocat și s-a probat responsabilitatea instituțiilor medicale în faptul omiterii diagnosticării unei femei cu virusul HIV și infectării unui copil cu HIV.

Reclamanta și fiul acesteia a fost reprezentată extrajudiciar și în instanța de judecată de către avocata Doronceanu Olesea din cadrul Programului de Litigare și Advocacy IDOM.

Hotărâre judecătorească

 

Sintagmele discriminatorii „handicapați” și „handicapate”, excluse din Constituția Republicii Moldova

(voceabasarabiei.md)

Sintagmele „handicapați” și„ handicapate” vor fi înlocuite în textul legii supreme cu cuvântul „cu dizabilități”. În acest sens, Executivul a aprobat astăzi în ședință de Guvern, avizul privind modificarea art.50 și art 51 din Constituția Republicii Moldova.

Odată cu operarea acestor modificări, prevederile Constituției vor fi ajustate la legislația internațională și cea națională deja adaptată, angajament asumat prin ratificarea Conveției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, care instituie o nouă paradigmă a dizabilității, marcând trecerea de la modelul medical la cel social, bazat pe incluziune.

 Anterior au fost aprobate modificări și completări ale mai multor acte normative din diferite domenii, fiind eliminată terminologia discriminatorie în corespundere cu reglementările internaţionale, care asigură protecţia şi exercitarea deplină şi egală de către toate persoanele cu dizabilităţi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi promovează respectarea demnităţii acestora.

Sursa:  Unimedia.info

 

IDOM a organizat recent un atelier comun de instruire pentru angajaţii poliţiei, procurori, precum şi angajaţi ai internatului psihoneurologic din Cocieri

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM), graţie suportului financiar oferit de Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (Sida), desfăşoară activităţi de monitorizare cu privire la respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi mentale şi intelectuale în instituţiile psihiatrice, activităţi de instruire, dar şi de litigare strategică.

Comitetul ONU împotriva Torturii, a recomandat Republicii Moldova să instruiască personalul poliţiei, procurorii, judecătorii şi întregului personal implicat în furnizarea serviciilor de sănătate privind metodele de interacţiune cu persoanele cu dizabilităţi mentale / psihosociale şi investigarea eficientă şi documentarea cazurilor de tortură, tratamentul inuman sau degradant.

În perioada de monitorizare a instituţiilor psihiatrice / psihoneurologice, IDOM a fost semnalat cu privire la deficienţele de a gestiona cazurile cu implicarea persoanelor cu dizabilităţi mentale/intelectuale din internatul psihoneurologic Cocieri. În vederea capacitării organelor de drept, IDOM a organizat în data de 25 mai 2018 un atelier comun de instruire pentru angajaţii poliţiei, procurori, precum şi angajaţi ai internatului psihoneurologic din Cocieri. Evenimentul a avut loc în incinta Primăriei satului Ustia, r-nul Dubăsari.

În calitate de experți naţionali şi formatori la instruirea sus­-menţionată au fost şeful Secţiei Combatere Tortură din cadrul Procuraturii Generalale a RM – Ion Caracuian; directorul executiv din cadrul IDOM – Vanu Jereghi și coordonatorul Programului de Monitorizare și Raportare, IDOM – Dumitru Russu.

    

    

     

 

 

Dumitru Russu, reprezentantul IDOM, a fost ales în calitate de membru al Consiliului pentru prevenirea torturii

Printr-un comunicat de presă apărut azi, Oficiul Avocatului Poporului anunță despre numirea lui Dumitru Russu, reprezentantul Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM), în calitate de membru în cadrul Consiliului pentru prevenirea torturii pe lângă Oficiul Avocatului Poporului.

La 21 mai 2018, ca urmare a Hotărârii Comisiei de selectare a candidaților pentru calitatea de membru al Consiliului pentru prevenirea torturii, art. 30,31 a Legii 52/2014 cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsman), pct.2,18 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului pentru prevenirea torturii a fost selectat noul membru pentru un mandat de 5 ani.

Consiliul pentru prevenirea torturii este creat în corespundere cu prevederile Legii 52/2014 cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsman) în scopul protecţiei persoanelor împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, în calitate de mecanism naţional de prevenire a torturii, în conformitate cu Protocolul opţional la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.

Asigurarea respectării drepturilor omului în activitatea polițienească

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM), grație suportului financiar oferit prin intermediul Agenției Suedeze pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională (Sida) și suportului oferit de poporul American, a organizat pe 16 mai 2018 o masă rotundă cu genericul ”Asigurarea respectării drepturilor omului în activitatea polițienească. Evenimentul s-a desfășurat în sala de conferințe din incinta Hotelului Regency.

Scopul acestui eveniment a fost acela de a identifica căile de soluționare a deficiențelor identificate cu privire la asigurarea respectării drepturilor persoanelor deținute în custodia poliției. În acest context, IDOM a prezentat constatările și recomandările ce rezidă din raportul privind „monitorizarea izolatoarelor de detenție preventivă în vederea prevenirii relelor tratamente”(Raportul poate fi consultat/descărcat aici: http://idom.md/wp-content/uploads/2018/07/IDP_Raport_2018-1.pdf). 

Am fost onorați cu prezența distinsei Ambasadoare a Suediei în Republica Moldova ­– doamna Signe Burgstaller, care a venit cu un cuvânt de salut deschidere a evenimentului, de asemenea, Consilierul superior al Secției justiție penală și aplicare a legii din cadrul Ambasadei SUA în Republica Moldova – domnul Edward Cronin, împreună cu domnul Petru Țurcan – șef al Departamentului Cooperare Internațională din cadrul MAI și domnul Joshua Visi – Senior Police Officer in Austin Police Department au prezentat bunele practici în activitatea poliției din Statele Unite ale Americii. Doamna Barbara Fischlowitz-Leong – Expert on the Rights of Disabled Persons, M.Ed., Executive Director / CEO of Assistive Technology Resource Centers a vorbit despre asigurarea drepturilor persoanelor cu dizabilități din custodia poliției, venind cu exemple clare și recomandări în acest sens.

Prin urmare, mulțumim tuturor participanților care au dat curs invitației noastre și au asigurat prezența la evenimentul propriu-zis și anume reprezentanților Inspectoratului General al Poliției; Ministerului Afacerilor Interne; Ministerului Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale; Keystone Moldova; Institutului Național al Justiției; Oficiului Avocatului Poporului; Institutului de Reforme Penale și Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității în Republica Moldova; Fundaţiei Soros-Moldova; A.O. ”Speranță și Sănătate”; Delegației UE; Alianţei Organizaţiilor pentru Persoanele cu Dizabilităţi din Republica Moldova; BAA Avocații Publici.

Foto de la eveniment:

    

    

    

    

     

    

    

     

    

    

    

     

         

 

 

Pe 15 mai 2018 IDOM a organizat un training privind asigurarea respectării drepturilor omului în activitatea polițienească

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) în colaborare cu Ministerul Afacerilor Interne (MAI), grație suportului financiar oferit prin intermediul Agenției Suedeze pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională (Sida) și suportului oferit de poporul American, a organizat pe data de 15 mai 2018, un training cu genericulAsigurarea respectării drepturilor omului în activitatea polițienească, la care au fost prezenți cca 20 de colaboratori ai Inspectoratului General al Poliției (IGP).

Scopul acestui eveniment a fost acela de a capacita identifica căile de soluționare a deficiențelor identificate cu privire la asigurarea respectării drepturilor persoanelor deținute în custodia poliției.

În acest context, aflându-se într-o vizită officială de lucru în Republica Moldova, Joshua Visi – Senior Police Officer in Austin Police Department a prezentat bunele practici în activitatea poliției comunitară din Statele Unite ale Americii, de asemenea, Barbara Fischlowitz-Leong – Expert on the Rights of Disabled Persons, M.Ed., Executive Director / CEO of Assistive Technology Resource Centers a vorbit despre gestionarea de către poliție a cazurilor cu implicarea persoanelor cu dizabilitate. Evenimentul a fost deschis de către Coordonatorul Programului de Monitorizare și Raportare din cadrul IDOM – Dumitru Russu care a prezentat principiile fundamentale privind Drepturile Omului și a prezentat soluțiile optime în vederea asigurării respectării drepturilor persoanelor aflate în custodia poliției.

Evenimentul s-a desfășurat în sala de protocol din incinta IGP.

    

   

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a dat asigurări că vor fi închise secțiile de supraveghere riguroasă din cadrul internatelor psihoneurologice

În procesul desfășurării de către Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) a activităților de monitorizare a instituțiilor psihiatrice și psihoneurologice privind respectarea drepturilor persoanelor cu deficiențe psihosociale sau intelectuale, precum și în contextul acțiunilor de litigare, a fost constatat că în internatele psihoneurologice există un număr semnificativ de rezidenți a cărora libertate este limitată în interiorul secțiilor „de tip închis” (secții de supraveghere riguroasă).

Comitetul ONU Împotriva Torturii (CAT), în cel de-al treilea raport periodic, a recomandat Republicii Moldova în pct. 32 lit. c) „să se asigure că nimeni nu este plasat involuntar în astfel de instituții din motive nemedicale, inclusiv prin asigurarea faptului că pacienții au dreptul de a fi audiați personal de către judecătorul care ordonă internarea, că judecătorii solicită opinia unui psihiatru și că astfel de decizii pot fi contestate”. Mecanismul ONU admite plasamentul involuntar doar cu respectarea garanțiilor enunțate supra. În contextul național, acesta se referă la admisibilitatea limitării libertății persoanei în spitalele de psihiatrie, nu și în internatele psihoneurologice.

Totodată, potrivit articolului 14 alin. 1 din Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (dreptul la libertate și securitate) „1. Statele Participante vor asigura că persoanele cu dizabilităţi, în măsură egală cu alţi cetăţeni: (a) Se bucură de dreptul la libertate şi securitate al persoanelor; (b) Nu sunt privaţi de libertate în mod ilegal sau arbitrar, şi că orice privaţiune de libertate este în conformitate cu legea, precum şi că existenţa dizabilităţilor nu va justifica în nici un caz privaţiunea de libertate”.

În acest context, limitarea libertății persoanelor prin izolarea acestora în secțiile „de tip închis” poate cădea sub incidența articolului 166 din Codul Penal „Privaţiunea ilegală de libertate a unei persoane” sau în cazul în care aceasta urmărește pedepsirea persoanei în sensul CAT[1], poate atrage răspunderea conform articolului 1661 din Codul Penal „Tortura, tratamentul inuman sau degradant”. Prin urmare, IDOM consideră empiric de a elimina practicile prin care persoanele în internatele psihoneurologice sunt plasate involuntar în secțiile „de tip închis” și în consecință să fie asigurată respectarea libertății acestora.

Având în vedere cele expuse mai sus, în luna aprilie anul current IDOM a expediat un demers către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale (MSMPS) prin care a solicitat să fie informat privind termenii și acțiunile ce vor fi întreprinse în vederea asigurării respectării normelor enunțate, precum și în vederea respectării prevederilor articolului 3 (dreptul de a nu fi supus relelor tratamente) și 5 (dreptul la libertate și siguranță) din CEDO.

De curând, MSMPS a examinat demersul IDOM și ne-a comunicat că va întreprinde măsuri în vederea închiderii secțiilor de supraveghere riguroasă din cadrul internatelor neurologice.  Totodată, Ministerul ne-a comunicat că a solicitat administrației Internatelor psihoneurologice să întreprindă măsuri în vederea remedierii situației și închiderea secțiilor de supraveghere riguroasă, inclusive reevaluarea beneficiarilor plasați în aceste secții.


[1] Convenția Împotriva Torturii și Altor Pedepse ori Tratamente cu Cruzime, Inumane sau Degradante

 

 

⇓ În continuare găsiți demersul IDOM și răspunsul MSMPS ⇓

 

Garanții împotriva abuzurilor față de persoanele cu dizabilități – eveniment organizat de Grupul Resursă pentru Drepturile Omului cu suportul ABA RULE 

Pe data de 03.05.2018, avocații din cadrul IDOM – Alexandru Cebanaș, Dumitru Russu și Olesea Doronceanu au participat în calitate de formatori alături de Maria Ghervas – Judecător la Curtea Supremă de Justiție și Ion Caracuian – șeful Secției Combaterea Torturii din cadrul Procuraturii Generale a RM, la trainingul “Garanții împotriva abuzurilor față de persoanele cu dizabilități”, eveniment organizat de Grupul Resursă pentru Drepturile Omului cu suportul ABA RULE

Participanții au fost capacități în domeniul:

  • Capacitării juridice ca garanție împotriva abuzurilor și discriminării persoanelor cu dizabilități;
  • Particularităților evoluției practicii judiciare referitoare la cazurile de restabilire a capacității juridice a persoanelor declarate incapabile;
  • Măsurilor de ocrotire contractuală și judiciară în privința persoanelor cu dizabilități;
  • Standardelor investigării eficiente a cazurilor de tratament inuman ce implică persoane cu probleme de sănătate mentală;
  • Particularităților asigurării și garantării dreptului la apărare a persoanelor cu dizabilități mentale.

Poze de la eveniment:

      

    

    

Vanu Jeregi, IDOM: Ne place să testăm sistemul și tot timpul o facem

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM) este renumit pentru acordarea serviciilor pro bono în cazuri grave. Cei de acolo, un grup de juriști entuziaști, testează de fiecare dată sistemul și schimbă anumite practici vicioase. Directorul IDOM, Vanu Jereghi, susține că în Republica Moldova serviciile pro bono nu sunt populare din cauza mentalității oamenilor. Care este experiența IDOM la acest capitol și ce au reușit să schimbe pe parcursul anilor, aflați din interviu.

Bizlaw: De ce acordați servicii pro bono și, în general, care este menirea institutului?

Vanu Jereghi: Institutul este format din 2007 de un grup de apărători ai drepturilor omului. Noi eram cinci oameni, care în acel moment aveam experiență de 10 ani de lucru în domeniul societății civile. De ce? Tot ceea ce se face în societatea civilă sau marea majoritate a activităților oferite de către societatea civilă sunt gratis. Suntem o organizație de watch dog, cei care luptă cu statul.

Suntem o organizație de litigare strategică. Asta înseamnă că noi preluăm câteva cazuri din mulțime, acolo unde există practică vicioasă pentru oameni. Nu putem să-i reprezentăm pe toți și alegem cele mai reprezentative cazuri, mergem cu ele în instanță ca să testăm sistemul și să distrugem practicile vicioase. Dacă avem un perete care ne încurcă și trebuie demolat, noi nu luăm câte o cărămidă de sus, noi căutăm pilonii de bază și îi distrugem. În cazurile de litigare noi schimbăm practica, schimbăm legislația și politicile statului. Și avem mai multe exemple în acest domeniu. De exemplu, atunci când ne-am fondat ca IDOM, aveam experiență în sectorul neguvernamental și în acel moment am hotărât că trebuie să luăm acele domenii care nu sunt acoperite de alți colegi. Ne-am axat pe domenii HIV/SIDA, pentru că în acel domeniu nu lucraseră nimeni și în toți anii cât am muncit în alte organizații nu am văzut nicio plângere de la persoanele cu HIV.

Atunci când nu există plângeri sunt două motive: fie nu sunt probleme, fie că există frică de a se adresa. În cazul nostru a fost frica de a se adresa.

În prezent, noi nu avem bariere legislative. În 7-8 ani a fost modificată absolut toată legislația pe domeniul HIV. Și practici de violare a drepturilor omului, dacă există, sunt individuale și neînsemnate pentru toată societate sau domeniul HIV/SIDA. Victima consideră că este un caz foarte grav, dar dacă să vorbim per țară sau per sistem sunt cazuri nesemnificative.

Noi avem un plan strategic. Asta înseamnă un document cu ce vom face în următorii 3-4-5 ani, unde vom interveni, pe ce domenii, prin ce metode, care vor fi rezultatele. De exemplu, pentru acest an trebuia să avem mai multe cazuri de litigare strategică pentru persoanele cu HIV. Noi am modificat deja draftul pentru că nu avem astfel de cazuri. Pentru noi nu este importantă cifra, ci rezolvarea problemei.

BizLaw: Ce anume va motivat să vă implicați în acordarea serviciilor pro bono, pentru că în Republica Moldova serviciile gratuite încă sunt privite cu reticență?

Vanu Jereghi: Ori există ceva în spate…cu siguranță există. Putem însă vorbi despre două direcții mari de pro bono. Toți beneficiarii noștri cred că noi lucrăm pro bono, ceea ce nu de fiecare dată este adevărat. Colegii mei în mare parte sunt avocați care lucrează 100% la IDOM. Au salariu fix și au mai multe dosare ca avocați freelanceri, care își aleg singuri dosarul. Colegii mei știu cu siguranță că vor avea suma de bani X în fiecare lună, colegii mei sunt dedicați victimelor, nu caută clienți îmbrăcați la costum, dar pot merge într-un internat psiho-neurologic și vorbi cu o persoană cu dizabilități care a trăit toată viața acolo sau stau la aceeași masă cu persoanele cu HIV. Colegii mei sunt o echipă de 10 ani formată, au plăcere din ceea ce fac. Ei pot sta și până dimineața la oficiu, e ceva normal pentru ei. Nu tot timpul am avut și avem surse financiare. Noi avem patru domenii strategice: HIV/SIDA am vorbit, despre sănătate mintală – psihiatria, malpraxisul și locurile de detenție. Lucrăm cu unele dintre cele mai vulnerabile grupuri. Psihiatria în general…

Eu tot timpul spun că dacă democrația a mai deschis ușa în penitenciare sau la poliție, în psihiatrie a rămas așa cum a fost. Sigur că se schimbă lucrurile, dar ele merg mai încet. Nu așa cum am fi vrut, dar merg spre bine.

Nu tot timpul am avut bani pentru a acoperi toate domeniile. De exemplu, în anii precedenți lucram din granturi, din proiecte. Un donator, când anunță un grant, spune că îl interesează domeniul HIV/SIDA sau psihiatria. Atunci când noi luăm bani pentru un domeniu, asta înseamnă că cele trei domenii rămân neacoperite și colegii mei, primind un salariu din acest proiect, ofereau timpul lor liber pentru cele trei domenii. Înțelegeau că aceste domenii sunt importante pentru organizație și pentru societate și colegii spuneau că dacă am fi lăsat aceste domenii ar fi murit și noi am fi murit ca organizație. În ultimii doi ani noi avem granturi de la Guvernul suedez, grant instituțional. Ne-au dat bani și au spus că acești bani sunt pentru implementarea planului strategic. În așa mod eu îi pot achita pe colegii mei proporțional. Sigur, aceasta nu este 100%, ei sunt achitați în jur de 80%, restul 20 de procente lucrează pro bono. Și chiar dacă avem, de exemplu, un contract, eu ca director al ONG-ului nu pot să prevăd absolut tot ceea ce ar trebui să facă un avocat, pentru că în afară că mergem în instanță, mergem în monitorizări sau scriem rapoarte, apar diferite chestiuțe sau suntem parte la diferite foruri naționale sau internaționale. Apar mereu solicitări să venim la ședințe, să prezentăm rapoarte. Acest lucru îl fac pro bono. 

Pentru beneficiar este pro bono, dar eu pot să vorbesc despre cazuri 100% pro bono. Asemenea cazuri există în practica noastră, dar și a altor colegi avocați. De exemplu, noi am fost implicați foarte mult în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009, am lucrat cu victimele. IDOM a fost cea care a adunat toată informația, a scris rapoarte.

Noi, din 108 de plângeri, am reprezentat 38 de victime. Atunci a fost o solicitare a societății ca cineva să intervină și am văzut mulți avocați buni, tineri, care nu aveau experiență, dar care voiau să schimbe ceva.

Veneau la ședințe și spuneau că nu vor bani, dar vreau să ajute victima. S-a adunat un grup de 20-30 de avocați și discutam care ar fi strategia, iar avocații mai cu experiență spuneau că ar trebui să mergem așa sau altfel. Era un club al avocaților unde toți se întâlneau, au uitat de bani și voiau să schimbe ceva. Lucrul pro bono este atunci când societatea așteaptă și există oameni care se mobilizează. Sigur că din 2000 de avocați să vină 30 e puțin, dar este deja un indicator.

BizLaw: Referitor la cazurile de malpraxis, cum merg dosarele în acest domeniu? Nu avem o lege a malpraxisului și de obicei medicii scapa cu sancțiuni ușoare. Ați avut cazuri grave? Cum s-a întâmplat? A venit victima sau dvs. ați selectat cazul?

Vanu Jereghi: Noi avem câteva metode de selecție a cazurilor. În primul rând mergem în teritoriu, în instituții rezidențiale, unde monitorizăm aceste instituții și preluăm cazurile de acolo. Persoanele sunt limitate în libertate. Primim apeluri, ușa este dechisă și oamenii vin mereu aici. Avem organizații partenere care ne redirecționează clienții. Nu este obligatoriu să avem o lege a malpraxisului. Noi am fost unicii care am făcut un raport referitor la ceea ce se întâmplă în țară, pentru că 10 ani în urmă am numit acest domeniu ”Drepturile pacientului”, ceea ce este ceva mult mai larg. Cu timpul ne îngustăm pe acest segment pentru a avea rezultate mai bune. Am avut cazuri foarte interesante, femei condamnate pentru avort tardiv. Condamnate pentru omor și au primit 20 de ani. Până la urmă au ieșit, dar au stat în detenție și șase ani. Cazurile le luăm din presă, în fiecare zi vezi ce s-a întâmplat, lumea de plânge pe medici și mai departe nu am văzut continuitate. A fost bomba și atât. Tot timpul îmi puneam întrebarea, și discutam cu colegii din presă, cine urmărește mai departe?

Noi avem acum cred că 10 cazuri de malpraxis pe rol. Sunt cele mai complicate cazuri, pentru noi, în primul rând, care suntem juriști. Atunci când este o situație, ai de citit multă informație medicală. Apoi apare necesitatea unei expertize și trebuie să se răspundă la anumite întrebări. Procurorul sau achetatorul idee nu are ce întrebări să pună expertului din domeniul medical. Mai uniți ca medicii în țara asta nu este nimeni. Poate judecătorii, dar cam se termină. Medicii sunt cei mai uniți. Și aici apare problema: pe cine abordăm ca să ne ajute?

Avem cazuri când am tradus un dosar. Inițial l-am descifrat, 70 de pagini, asta a durat două luni. Am angajat un medic rezident, care între orele lui, a descifrat. Apoi am transmis la traducere în engleză, după asta am transmis expertului în Marea Britanie. El a analizat și a spus unde nu a fost corect, ne-a trimis înapoi, am tradus în română și ne-am dus în instanța de judecată cu documentul, iar judecătorul a spus că expertul din Marea Britanie, oricând de bun nu ar fi, la noi nu este expert, la noi nu este înregistrat. Ca și în cazul Boboc. Am adus expertul care a făcut deshumarea, el nu a luat bani deloc, a venit pro bono, deoarece a fost invitat de o organizație din societate civilă și nu de o instituție a statului. A lucrat patru zile, a dat raportul autorităților, iar concluziile erau diferite de ce au scris ai noștri pe cazul Boboc. La noi până acum e scris în certificatul de deces că a murit din cauza gazului necunoscut. Iar judecătorul și procurorul au spus că expertul nu poate participa. El expert al ONU (Organizația Națiunilor Unite), a participat în Iugoslavia, a prezentat informații la Tribunalul de la Haga și ei spun că nu este înregistrat. A fost unicul caz când s-a facut deshumarea, cu participarea unuia dintre cei mai buni experți la nivel global. Ai noștri au rugat să prezinte diplomele. Un caz de pro bono pentru societatea noastră. Omul a făcut pro bono, serviciile lui cred că fără vreo 20-30 de mii de euro nu scăpam.

vanu jereghi 1

BizLaw: Republica Moldova se poate lăuda în prezent cu o cultură pro bono bine definită și pusă la punct?

Vanu Jereghi: Nu. Eu tot timpul spun că cei 7 ani de acasă sunt importanți și școala trebuie să ne învețe să facem ceva fără a aștepta remunerare. Pe mine tot timpul mă miră când oamenii spun că au primit 200 de ore de muncă în folosul comunității. Ieri am vazut o știre unde un miliardar chinez strânge gunoiul de pe strada unde trăiește, de 20 de ani, și spune că vrea să fie curat. Noi așteptăm că cei de la colhoz sau partid ne vor da și vor face în locul nostru. Nu am văzut să se întâmple nimic pro bono în țara asta. Și în cazul celor 30 de avocați nu am crezut că o să vină să lucreze. 

BizLaw: În Legea avocaturii, ar trebui să fie reglementate aceste servicii? Ar trebuie să existe anumite prevederi, întrucât mulți avocați se plâng că vine Fiscul peste ei?

Vanu Jereghi: În cazul nostru este mai simplu pentru că avocații mei încheie contract cu organizația și în baza acestui contract ei eliberează mandate clienților, unde nu trebuie să fie anexat contractul. Dar noi avem altă problemă –  Guvernul suedez ne spune foarte clar că ”voi sunteți foarte vulnerabili aici, în Republica Moldova, ca organizație și voi trebuie să începeți să produceți bani”. Noi trăim din granturi. Am avut perioade când aveam câte 10 granturi concomitent și am avut perioade când am avut câte un grant. Sigur, asta a fost la început, acum am crescut, suntem mari. Dar având doar un grant, atunci când se termină și până găsim alți bani, este o perioadă de 4-5 luni și nu am cum să țin colegii mei aici. Ei au familii, au viața personală, au de plătit telefon, mâncare, ceai, cafea. Și atunci când vine următorul grant, perioada asta dintre ele, ori pierd colegii, ori nu avem bani să plătim chirie, telefon.

Organizația asta a început pro bono, am strâns cinci persoane și am spus că ”hai să facem o organizație”. Au spus că ”Vanu, tu vei fi director” și au dispărut. Următoarele nouă luni, eu, pro bono am închiriat un oficiu și am cheltuit banii mei personali. Era doar denumirea și am rămas așa, cu un statut și cu denumirea. Primul grant care a venit și a permis să dezvoltăm a fost peste 9 luni de zile. Nouă luni nu puteam să lucrez de acasă pentru că acasă îți pare că lucrezi. Când a venit primul grant deja mi-am permis să angajez pe cineva care să mă ajute.

BizLaw: Care a fost cel mai complicat caz pe care l-ați avut în gestiune?

Vanu Jereghi: Nouă ne place să testăm sistemul și tot timpul o facem. Avem câteva exemple. Am încercat să spun despre fata care a fost condamnată. Au venit niște doamne din SUA, au spus că ne știu și că au vorbit cu mai mulți avocați din Moldova, dar ei nu au vrut să se apuce de dosarul acesta. Au motivat că în realitățile Moldovei este imposibil sau că au alte prejudecăți cu privire la avort. Au fost la avocați super renumiți, le-au propus bani și ei nu au vrut să accepte. Unii au acceptat, dar nu au făcut treabă. Era vorba de Centrul de Drepturi Reproductive din SUA. Au spus că este un caz, despre care au aflat din presă, că o fată a fost condamnată pentru că a avut un avort. Am lucrat pe acest caz vreo patru ani de zile. Au lucrat cei din SUA, au lucrat două persoane din România și am lucrat și noi. Noi am fost la președinte. Persoana era condamnată la Rusca. E o persoană care nu a avut educație nici sexuală, nici generală. Toată familia consuma alcool, lucrau cu ziua pe deal. Liderul, la care lucra toata familia, a violat-o pe câmp. Ea a aflat la a patra sau a cincea lună că este însărcinată. Idee nu avea că este însărcinată și nici fiziologic era un pic altfel decât marea majoritate. A avut avort și întotdeauna m-am întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă un avort tardiv s-ar fi produs în cazul unei femei care locuiește în Chișinău. 

În cazul fetei, fiind la țară, ea prășea în grădină, a avut avort, s-au născut doi prunci. Ai noștri spuneau prunci, experții spuneau că nu sunt prunci. Analizam cum evaluează statul nostru dacă sunt vii sau nu. Statul nostru le scoate plămânii și îi pune pe apă. Dacă ei stau pe apă asta înseamnă că ei au tras aer și asta este de ajuns. Practica internațională spune altfel, trebuie să vezi dacă ei au fost viabili.

Noi am adus-o pe Andreea Marin din România, au fost investiții enorme, ONU din Moldova s-a implicat. Cei de la Ministerul de Externe spuneau că atâtea petiții nu au primit niciodată pe astfel de cazuri. Ambasadorii noștri de la ONU și de la Consiliul Europei au spus că știu cazul mai bine ca orice procuror din Republica Moldova, pentru că îi abordează reprezentanții altor țări pe cazul dat. Autoritățile noastre au spus că nu. Procuratura Generală a văzut că există super multe presiuni, am adus recomandarea ONU unde se spunea că fata trebuie eliberată, am venit cu recomandare la lideri politici și ei au spus că asta este situația. M-am dus la Procuratură, Procuratura a spus dute la Ministerul Justiției, m-am dus la ministrul Justiției, ministrul Justiției a spus dute la Procuratură.

BizLaw: Dar ea inițial fusese condamnată la câți ani?

Vanu Jereghi: La 20 de ani. Ea între timp a spus că vrea să învețe engleza și angajații de la ONU au ajutat-o să învețe engleza acolo în penitenciar. Ea a ieșit prin grațiere, noi până la urmă l-am convins pe președinte și el a grațiat-o. Asta era unica soluție pe cazul ei, grațierea.

Cum prășea în grădină la dânsa s-a întâmplat avortul și ea a văzut că ei (copii) nu respiră și i-a îngropat în grădină. Avea sângerări și a mers la spital și prima ce a scris medicul a fost că a avut loc avort tardiv. Aici mai este o chestiuță interesantă. Medicii de la noi sunt obligați să anunțe organele despre orice. Și au anunțat că a venit o fată cu avort tardiv. A venit polițistul de prin Glodeni și a spus: ”Unde ții copilul?”, ”În grădină, îngropat”. 

BizLaw: Deci ea a fost și sinceră?

Vanu Jereghi: Da, ea a fost sinceră și procurorii au spus semnează aici dacă vrei să te duci acasă. Ea a semnat, fără să citească. Dar pentru procurorul de prin Glodeni să aibă un caz de descoperire a omorului e super, și a fost condamnată. Ea nici avocat nu a avut. Ea sângera și așa a fost pusă în arest. Dar la femei în penitenciare mai grav decât omorul pruncilor sau a copiilor orfani nu există. Din această cauză era persecutată de către cei cu care stătea în celulă. Până la urmă ea a ieșit și este bine. Ea și profesie a învățat. Șeful penitenciarului îmi spune ”eu aș fi vrut ca toate condamnatele mele să fie așa ca ea”. Ea este super la locul ei. 

BizLaw: Totuși a ispășit câțiva ani?

Vanu Jereghi: Vreo șase ani, cât noi am lucrat pe caz. Dar altă soluție nu era. Acesta este un caz.

Al doilea caz este atunci când statul nostru tot timpul spunea că cei din psihiatrie sunt nebuni, toți, absolut. Așa se spune la noi în societate. Dacă eu am fost o dată la psihiatrie, gata, eu pe veci am ceva, ceea ce nu este adevărat. Am început să mergem în internate psiho-neurologice sau spitale de psihiatrie. Am intrat prima dată în aceste instituții în anul 2000, până atunci n-am fost nimeni dintre apărătorii drepturilor omului în aceste instituții. Eu m-am speriat ce am văzut acolo și când am deschis dosarele la persoane, eu, ca jurist, îmi dau foarte bine seama că nu poți să fii limitat în drepturi dacă nu ești lipsit de capacitatea de exercițiu de către instanța de judecată. Chiar dacă în prezent abordările s-au schimbat total și nici judecata nu te poate lipsi, dar asta este altceva. Și am întrebat, dar cum voi considerați persoanele acestea nebune, dacă ei n-au fost judecați? Cine i-au considerat așa? Și medicii mi-au răspuns că judecătorul nu înțelege nimic. Am analizat din punct de vedere juridic și de jure, ei sunt ca și mine, și ca și tine.

”Hai să monitorizăm alegerile în aceste instituții”, la care mulți mi-au zis că noi suntem mai nebuni ca ei. Cum să monitorizezi alegerile la psihiatrie? Noi am fost primii din regiune care am spus, ”hai să vedem cum ei votează”. Și atunci, ministra Sănătății, de pe timpul conducerii comuniste, a sunat în toate instituțiile și a spus, ”Cum să voteze nebunii voștri?”. Am avut întâlniri cu ei înainte de alegeri și le spuneam care este procedura de vot, ce trebuie să întreprindă medicii. De fapt, este aceeași procedură ca și în cazul spitalului de urgență. Medicii mi-au spus că nu vor asigura procedura pentru că au sunet/ scrisoare de la ministră că aceste persoane nu votează. Atunci am deschis Codul penal și am spus că dacă opun rezistență, poartă răspundere. Și au votat. În primul an au votat vreo 260 de persoane. A apărut și în presă că și nebunii au votat, că nebunii i-au susținut pe comuniști. Dar pentru noi aceasta nu contează. Pentru noi era important să le asigurăm drepturile. Scrutinul trecut au votat circa 60% dintre toți cei internați. 

Acum avem dosare în instanța de judecată, Consiliul nediscriminării deja a adoptat decizii și dosarele sunt în instanța de judecată. Faptul că el este la psihiatrie, Comisia Electorală Centrală nu-l introduce în baza de date. Și el când merge și arată buletinul, se aprinde roșu și spune că el nu are dreptul să voteze. Avem câteva dosare chiar acum în instanța de judecată. Deci acum noi nu mai avem probleme cu psihiatria, absolut deloc. Acolo se votează așa cum se votează la Spitalul de Urgență sau la ”Sfânta Treime”.

Și al treilea dosar, tot foarte interesant, pe care l-am avut. Noi toți suntem pacienți, atunci când mergem pe ”foaie de boală” și lipsim de la serviciu, ce facem? Aducem un certificat medical la serviciu ca să știe că șeful și contabilitatea cât și cum să-mi calculeze. O foaie unde este scris câte zile sunt inapt de muncă. Anterior, în actele eliberate era scris tot timpul și cu ce a fost bolnav persoana. Deci eu dacă aduc la serviciu buletinul, contabilitatea sau altcineva, putea să vadă ce boală am avut. Pentru ce aceasta? Este secret.

Acum nu mai scrie. Noi ne-am judecat cu Ministerul Sănătății trei ani, am schimbat sistemul. Lucrul acesta a fost pro bono, nu a fost nici un proiect. A fost inițiativa noastră și am spus, hai să schimbăm. Avem o colegă, care este avocat și a lipsit de la instanța de judecată și a motivat lipsa cu un certificat medical. Iar judecătorul l-a anexat la dosar. Acolo era scris că persoana X a avut avort. Pentru ce? Mie, ca manager al instituției, îmi trebuie să știu că angajatul meu a fost inapt de lucru cinci zile, de exemplu. Atât, mai mult nu-mi trebuie. Dar în instituțiile mari, ia încearcă să aduci un certificat de boală la o uzină sau la sindicate, și toată lumea află. Mai grav este la persoanele care au HIV, și acolo scria. Noi am mers în instanță, am luat o persoană care a fost bolnavă recent, și am spus că se încalcă opt acte normative, inclusiv Constituția Republicii Moldova. Aceasta este informație confidențială, între mine și medic, atât. Mai mult nimeni nu trebuie să o cunoască.

Ministerul, care face politici în domeniu, spunea că nu putem să facem așa. Pe urmă au spus că au tipărite un milion de buletine și am spus ok, pur și simplu schimbați ordinul intern ca la acest compartiment să nu se indice nimic. Nu au vrut. Între timp au găsit o ieșire și au spus, hai noi să luăm normele Organizației Mondiale a Sănătății. În loc de denumirea bolii să fie codul acesteia. Ca să fie clar pentru toți. Dacă mă duc în altă țară, cu același buletin, medicul să înțeleagă. Noi am spus că nu este de ajuns, nu este bine codul. În instanță au venit și au spus că au schimbat, nu mai există diagnosticul există coduri. Noi am spus ”onorată instanță, deschideți calculatorul și dați în căutare codurile Organizației Mondiale a Sănătății și este foarte clar ce are omul, pentru ce?”. Până la urmă, am avut câștig de cauză și nu mai există astfel de informații. 

BizLaw: Și o ultimă întrebare, care sunt planurile organizației de mai departe? Veți selecta alte domenii? Ce alte domenii problematice sunt în Republica Moldova?

Vanu Jereghi:  Chiar acum lucrăm la Planul strategic, pentru că actualul expiră în curând. Donatorii noștri ne-au rugat să spunem ce vom face în următorii trei ani, din 2019 până în 2022. Eu cred că noi rămânem pe domeniile date, poate chiar încă le vom îngusta. Este imposibil să lucrezi în toate domeniile. Pe fiecare domeniu cu siguranță poate să existe câte o organizație, fie organizație care apără doar persoane cu HIV, fie cele cu probleme de sănătate mintală. Dar noi schimbăm lucrurile majore. Doar vom schimba activitățile, vom merge mai mult pe schimbarea politicilor și nu doar cazuri individuale. Dar rămâne să decidem cu colegii. 

BizLaw: Vă mulțumesc!

Interviul este realizat în cadrul proiectului ”Consolidarea rețelei de parajuriști”, implementat de Biroul asociat de avocați ”Efrim, Roșca şi Asociații” și co-finanțat de Departamentul Justiție și Drepturile Omului al Fundației Soros-Moldova. Acest material nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației.

Autor: Dumitrița Ciuvaga

Materialul a fost preluat în intregime de pe www.bizlaw.md

 

Condamnat la libertate pe cazul de malpraxis medical litigat de IDOM sau cum ,,lucrează” legea cu privire la amnistie

Condamnare penală pentru acțiuni de Malpraxis medical. Avocații din cadrul IDOM au reușit să probeze un caz de malpraxis medical în cadrul unui dosar penal.

În luna martie 2018, printr-o decizie a Curții Supreme de Justiție, s-a finisat examinarea și judecarea unui caz de malpraxis medical. Deși un medic a fost condamnat penal pentru o greșeală medicală în rezultatul căreia a survenit decesul unei paciente, actul de amnistie aplicat de instanța superioară a înlăturat consecințele condamnării. Astfel, amnistia a servit drept paravan pentru o recunoaștere formală a vinovăției făcută, exclusiv, în scopul evitării consecințelor condamnării. Această concluzie s-a reconfirmat ulterior, când vinovăția a fost negată de către medic într-un proces civil privind repararea prejudiciului pentru fapta penală.

 

Detaliile cazului

În iunie 2013, în incinta unei instituții medicale din mun. Chișinău, o tânără pacientă a decedat la doar câteva ore de la internare. Ea avea doar 24 ani, recent întemeiase o familie, iar cu 2 săptâmâni îninate de deces născuse o fetiță.

Avocații Programului de Litigare și Advocacy din cadrul IDOM au preluat cazul, iar în luna iulie 2013, în interesele soțului pacientei decedate, a fost depusă o plângere penală, prin care s-a solicitat dispunerea intentării unor cauze penale pe faptul comiterii infracţiunilor prevăzute de art.162 alin.2) lit. b) Codul Penal “Neacordarea de ajutor unui bolnav” şi art.213 p.b) CP „Încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale de către personalul medical din 4 instituții medicale, care la diferite etape au acordat asistență medicală pacientei decedate.

Procuratura sect. Rîșcani a pornit o cauza penală, iar învinuirea a fost înaintată unui medic reanimatolog din cadrul unei instituții medicale din mun.Chișinău. Medicul a fost învinuită în faptul că activând în calitate de medic reanimatolog, ignorând regulile și metodele de acordare a asistenței medicale, din neglijență, în cadrul efectuării unei intervenții chirurgicale, și anume cateterizarea venei centrale subclavia din partea stîngă, a lezat vena subclavia și apexul pulmonului stâng, iar acest fapt a provocat hemoragie masivă în cavitatea pleurală și colabarea totală a pulmonului stîng (în cutia toracică pe stînga se conținea 3 litri de lichid hemoragic, 1.0 kg de coaguli micții de sînge), fapt ce a servit drept cauză a decesului pacientei.

Raportul de expertiză medico-legală, pe lângă cauza nemijlocită a decesului, a mai constatat și faptul că la toate spitalizările pacientei i-a fost aplicat un tratament deplin, adecvat, dar cu întîrziere, astfel starea generală gravă a pacientei a fost una din contraindicațiile transferării ei în altă instituție curativă.

Comisia formată de Ministerul Sănătății, la solicitarea avocatului din cadrul IDOM pentru examinarea calității și volumului asistenței medicale acordate pacientei, deși a semnalat numeroase deficiențe în acordarea asistenței medicale, totuși a concluzionat că asistența medicală a fost sub-optimală, iar o altă tactică nu ar fi schimbat rezultatul, la nivel spitalicesc cazul putea fi considerat inevitabil.

Concluzia a fost bazată pe faptul că pacienta a fost diagnosticată corect abia post mortem cu o tumoare malignă, prin urmare, în timpul vieții, deși permanent s-a aflat în vizorul instituțiilor medicale, ea nu a fost diagnosticată corect și nici nu a primit tratament specific maladiei de care suferea.

Urmărirea penală și judecarea cauzei a durat 3 ani, timp în care medicul acuzat nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, nu s-a căit și a pledat nevinovat.

În 2016 prin Sentința Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău, s-a dispus: „X se recunoaște vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.213 lit.b) Cod Penal și în baza acestei legi i se stabilește pedeapsa 1 an închisoare. Conform art.90 Cod Penal, executarea pedepsei stabilite se suspendă condiționat pe un termen de probă de 2 ani. În temeiul art.78 alin.2) CP, pedeapsa complimentară-privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate se înlătură”.

Sentința de condamnare a fost contestată cu apel de către procuror, succesorul părții vătămate prin intermediul avocatului din cadrul IDOM, pe motivul blândeții pedepsei aplicate. Pe parcursul examinării cauzei penale și în susținerile verbale, soțul pacientei decedate niciodată nu a pledat pentru o condamnare cu executare reală a pedepsei de către medic și a lăsat la discreția instanței stabilirea pedepsei. Unica solicitare a succesorului a fost lipsirea medicului de dreptul de a exercita profesiunea de medic pe un termen de 3 ani și rezervarea dreptului de a înainta ulterior o acțiune civilă pentru recuperarea prejudiciului moral cauzat.

Inculpata X, la fel, a contestat Sentința Judecătoriei Rîșcani, solicitând în cererea de apel achitarea.

În februarie 2017, în ziua fixată pentru examinarea cererilor de apel, la începutul ședinței inculpata a depus o cerere de încetare a procesului penal în temeiul Legii cu privire la amnistie nr.210 din 29.07.2016, invocînd faptul că recunoaște vina și se căiește. Cererea de aplicare a Legii amnistiei contravenea solicitărilor din cererea de apel a inculpatei prin care ultima nu recunoștea vina și solicita să fie achitată.

Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău, a decis: Se resping ca nefondate apelurile declarate de procurorul în Procuratura Rîșcani, succesorul părții vătămate și avocatul Doronceanu Olesea împotriva Sentinței Judecătoriei Rîșcani; Se admit apelurile declarate de inculpata X; Se casează Sentința Judecătoriei Rîșcani; Se încetează procesul penal în privința lui X și se liberează de răspundere penală în legătură cu actul de amnistie.

În opinia avocaților IDOM, Decizia Curții de Apel Chișinău a admis o încălcare gravă a drepturilor succesorului părții vătămate, în special dreptul la un recurs efectiv (nu a fost examinată cererea sa de apel); dreptul la un proces echitabil și contradictoriu; s-a interpretat abuziv, ilegal și extinctiv legea; s-au încălcat normele procesuale de examinare a apelului; instanța a indicat constatări care nu corespund adevărului și care nu au avut loc.

Astfel, un proces judiciar care a necesitat mai mult de 3 ani pentru a proba un caz de malpraxis medical, s-a finisat în câteva minute printr-o ședință la Curtea de Apel, prin liberarea inculpatei de răspunderea penală. Medicul a recunoscut vina, nu deoarece a admis că a greșit, dar formal pentru a se eschiva de la răspunderea penală.

Avocatul din cadrul IDOM a contestat cu recurs la Curtea Supremă de Justiție Decizia Curții de Apel Chișinău solicitând casarea acesteia. În luna martie 2018 prin Decizia Curții Supreme de Justiție recursul a fost respins. Deși cererea de recurs a fost respinsă, unul dintre judecătorii din completul care a examinat recursul și a formulat o opinie separată prin care a pledat pentru o altă soluție decât cea adoptată cu majoritatea de voturi.

În motivarea opiniei separate, magistratul a expus majoritatea argumentelor apărării pe care s-a întemeiat cererea de recurs: la judecarea cauzei în apel a fost total viciată procedura de judecare; s-au încălcat mai multe norme procesuale care au generat încălcarea dreptului victimei la un proces echitabil și la un recurs efectiv (art,6,13 CEDO); motivarea soluției contravine dispozitivului; constatarea faptului că, de facto, participanții nu au asistat la examinarea cererilor de apel, nu s-au pronunțat asupra apelului etc.

În opinia avocaților din cadrul IDOM, actul de amnistie nu poate înlătura o condamnare penală dar poate servi drept cauză care înlătură consecințele condamnării, adică înlătură răspunderea penală.

Deși solicitarea aplicării actului de amnistie și aplicarea acesteia este un drept al inculpatului, acest drept nu poate afecta drepturile victimei, căreia în cazul dat i s-a negat dreptul la un proces echitabil prin mimarea judecării apelului și aplicarea amnistiei în baza recunoașterii vinovăției formale, nesincere și impusă de circumstanțe.

Pe marginea cazului dat va fi depusă o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului invocându-se violarea prevederilor art. 2, 6, 13 din CEDO.

 

Continuitatea cazului la nivel național

În 2017, în interesele soțului pacientei decedate, avocatul din cadrul IDOM a depus o cerere de chemare în judecată împotriva instituției medicale în care activa medicul privind compensarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile de malpraxis medical. În acțiunea civilă s-a solicitat constatarea violării prevederilor art. 2 și 8 CEDO și încasarea din contul pârâtului în folosul reclamantului (victima indirectă) a sumei X cu titlu de compensare a prejudiciul moral cauzat prin acțiunile ilicite ale pârâtului.

Reprezentantanții instituției medicale în care s-a produs acțiunea de malpraxis medical nu recunosc acțiunea și nici responsabilitatea instituției medicale pentru faptele angajaților. Medicul care a fost condamnat și, ulterior, amnistiat în cauza penală a participat la toate ședințele de judecată și din nou nu-și recunoaște vina, deși în cadrul dosarului penal pentru a evita consecințele condamnarii a recunoscut vina.

Procesul civil se află în derulare pe rolul instanței de fond.

Sentința, Decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău, Decizia CSJ și Opinia separată la Decizia CSJ poate fi consultată după cum urmează:

SENTINTA

DECIZIE_Colegiul Penal al Curtii de Apel Chisinau

Curtea Suprema de Justitie_DECIZIE

Curtea Suprema de Justitie_Opinie separata